📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne

Publicat de

Autorul cărții, Eric Berne a fost un psihiatru canadian (tată doctor, mamă scriitoare) care a decedat în ’70 în urma unui atac de cord, după o viață în care a fost căsătorit de 3 ori, dar a avut la activ tot pe atâtea divorțuri, a avut 4 copii, câte doi din primele două căsătorii. Este cunoscut pentru crearea metodei analizei tranzacționale.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne

Ți-o recomand împreună cu:
📚  «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski | recenzie
📚  «Arta negocierii» – Chris Voss | recenzie
📚 «Psihologia Persuasiunii» – Robert Cialdini

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Jocurile noastre de toate zilele, cartea

Analiza tranzacțională este o metodă utilizată în psihoterapie individuală, de grup și maritală, în dezvoltare organizațională, consiliere psihologică și psihologie educațională, conceptele fiind de natură psihanalitică, umanistă și cognitivă, printre care și stările Eului (modelul Părinte-Adult-Copil), ori triunghiul dramatic Salvator-Victimă-Persecutor.

Nu mi s-a părut o carte grea, Berne fiind ușor de urmărit, ci concentrată ca informație. Din punctul meu de vedere – unul nestudiat și destul de empiric -, Jocurile noastre de toate zilele este o carte semi-tehnică și explică tot felul de concepte pe care le găsim prin cursurile de dezoltare personală care circulă prin companii, ori jocurile (psihologice) dintre noi.

Este acel gen de carte pe care o poți reciti oricând. O recitești nu numai pentru că este interesantă și poți înțelege de ce jumătatea ta din casă o ia razna într-o seară și-ți face creierii firimituri din 10 fraze, ci pentru claritatea, intuiția și profunzimea autorului de analiză a tiparelor în interacțiunile dintre noi, fie că ne referim la cele de acasă, birou, sau de la o petrecere.

Teoriile lui Berne par să fie susținute și de progresele neuroștiinței, acestea venind în sprijinul conceptelor de stroke („stimulare”) și de „stare a eului”, concepte fundamentale ale abordării tranzacționale. În plus, curente ale secolului XXI precum cel al psihologiei pozitive și mentalizării conferă, iarăși, relevanță în mod direct analizei tranzacționale.

Poate ți se pare complicat, dar nu este

De asta am zis că e semi-tehnică pentru noi, profanii, oamenii ăștia jucându-se cu o terminologie pe care trebuie doar să ne-o însușim, nimic mai mult. 🙂 Odată internalizate și înțelese, Berne – care are o capacitate uimitoare de a explica toate aceste lucuri într-un limbaj simplu (chiar atrăgător) – ne poate ajuta să înțelegem comportamente.

Și să (ni) le putem schimba. Pozitiv.

Eu, de exemplu, mi-am cam pierdut un 2018 total aiurea pentru a înțelege comportamente umane care mi se păreau total superficiale și distructive, când răspunsurile erau la o aruncătură de băț, Berne făcându-se vinovat de imprimarea unei noi direcții în psihologie, direcție ale cărei idei, astăzi, sunt atât de larg răspândite căci nici nu se mai știe originea lor.

Cartea explică, de exemplu, cele trei stări ale eului: cea care seamănă cu cele ale figurilor parentale (datorită căreia acționăm rapid în anumite momente), cea direcționată în mod autonom către evaluarea obiectivă a realității (cea care, de exemplu, ne face să plătim chiria), și cea care reprezită rămășițe arhaice, care s-au fixat în timpul copilăriei timpurii.

Complicat? Deloc. Au denumiri simple, pe care cu siguranță le-ați mai auzit, Părintele, Adultul și Copilul fiind stări ale eului prezente în fiecare dintre noi, prin care putem trece – de la una la cealaltă – mai repede sau mai încet, în funcție de cât de prezente sau atrofiate sunt acestea.

  • Copilul este responsabil pentru intuiție, creativitate, impulsul spontan sau bucurie, din multe privințe fiind cea mai valoroasă parte a personalității
  • Adultul este necesar pentru supraviețuire: procesează informații, calculează probabilități și ne ține pe o linie astfel încât să facem față cu bine lumii înconjurătoare
  • Părintele îi permite individului să fie un parinte eficient și face ca multe răspunsuri să fie automate, ceea ce ne salvează în viață mult timp și energie

De aceea copilăria este foarte importantă.

Este cartea care mi-a spus multe lucruri despre mine dar, în același timp, și despre părinții mei, din acest punct de vedere fiind destul de norocos să am în anii ’80 părinți cu interese diverse, de la pictură până la tehnologie, cu o deschidere fenomenală, lucruri care m-au modelat în a fi deschis și a mă putea adapta foarte repede la situații diverse.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne

Ți-o recomand împreună cu:
📚  «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski | recenzie
📚  «Arta negocierii» – Chris Voss | recenzie
📚 «Psihologia Persuasiunii» – Robert Cialdini

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Analiza tranzacțională

Să explicăm puțin și termenul acesta, căci pare o boală, sau ceva. 🙂

Unitatea de măsură  a interacțiunii sociale se numește tranzacție. Când ne vedem cu cineva, unul dintre noi va vorbi sau va da un alt sem de recunoaștere a prezenței celuilalt. Acesta este un stimul tranzacțional (stroke). Berne l-a denumit astfel pentru a-l putea măsura și explica (chiar și numeric – ceea ce mie mi se pare fascinant) anumite emoții.

De exemplu, gândește-te la un coleg cu care te saluți în fiecare zi, fără alte interacțiuni. Câte un stroke de fiecare parte. Dacă dai bună ziua și nu ți se răspunde, tu te întrebi ce naiba-i cu celălalt deoarece lipsește un stroke. Când celălalt este drăguț/ă și te mai și întreabă de sănătate, te poți gândi ce l-o fi / a apucat(o), deoarece îți datora un singur stroke la salut.

Nimic complicat, ți-am spus.

Acum, o serie de astfel de tranzacții este denumită operație, iar la nivel superficial un joc este un set de astfel de operații, căci aici voiam să ajung; este și tema cărții. Iar «Jocurile noastre de toate zilele» adresează tot felul de astfel de jocuri pe care le avem acasă sau în societate, precum și diferite tipuri de comportamente pe care le putem identifica în urma jocurilor.

Toate jocurile au o teză (descriere), antiteză (până la validarea existențială a unei succesiuni), un scop, roluri, o dinamică, mutări (definite de stroke-uri), dar și beneficii. Iar toaaate acestea de mai sus reprezintă primele 90 de pagini din cartea care însumează 240 de pagini. 🙂

Jocuri și comportamente

Teoria ca teoria, dar practica este și mai interesantă, iar capitolul 2 al cărții prezintă 36 de jocuri din situații foarte comune cu cele cu care ne ciocnim în viață. Vei afla despre jocuri…

  • ale vieții – alcoolicul, datornicul, te-am prins ticălosule etc),
  • maritale – coțul, tribunalul, femeia frigidă, tracasata etc),
  • de pretrecere – cusurgiul, nu-i așa că-i îngrozitor?, neindemânaticul etc
  • interlope – hoții și vardișii, cum scap de aici și SFJ
  • din cabinetul de terapie – sărmanul, țăranca, prostul etc
  • jocuri bune – cavalerul, înțeleptul modest etc

Nu am să dau niciun spoiler, dar îți garantez că vei putea identifica ce jocuri joacă atât cei apropiați ție, cât și colegii de la birou, vecinii, participanții la o petrecere, ori oameni random de pe stradă, pe care-i auzi vorbind între ei. Atât de bună este cartea asta. Mi se pare una dintre cărțile ce trebuie citite prin facultate și o recomand tuturor.

Vei descoperi multe lucuri despre tine pe care nu ți le puteai explica (iar la unele vei lucra să le schimbi :)), dar și despre oamenii apropiați. La mine a avut factorul wow de foarte multe ori, majoritatea jocurilor explicate în carte fiind jocuri de manevră, cu strategii care nu au fost și nu vor fi niciodată sincere, ci doar mutări într-un joc, într-un anumit moment de timp.

Merită să vă dedicați 2-3 zile pentru a citi cartea asta. Informațiile din primele 90 de pagini ți se vor părea mai complexe (nu neapărat complicate) și noi, dar am încercat să extrag mai sus pe cât posibil esențialul, în cât mai puține cuvinte. Restul cărții mie mi-a deschis creierul, dacă-mi permiti metafora asta. Are Berne o claritate în idei și explicații ceva de speriat.

Cartea asta este genul de carte pe care o poți considera life changing. Mie mi-a devenit, cumva, dragă într-un sens al cuvântului pe care nu l-am cunoscut până nu am terminat-o. Mi-a plăcut efectiv să o citesc, fiind terapie pentru minte și cred că este valabil pentru oricine a fost / este curios să înțeleagă comportamente ale oamenilor, fie că sunt dăunătoare, fie pozitive.

Dă-i timpul tău.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne

Ți-o recomand împreună cu:
📚  «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski | recenzie
📚  «Arta negocierii» – Chris Voss | recenzie
📚 «Psihologia Persuasiunii» – Robert Cialdini

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

2 comentarii

Lasă un comentariu: