📚 «Meditatii» sau «Ganduri catre sine insusi» – Marcus Aurelius | #mustread

Publicat de

Cum ultima recenzie publicată a fost pentru «Unfu*k yourself» de Gary John Bishop, o carte despre care scriam că transpiră stoicism, purtând citate din scrierile unor filosofi precum Epictet, Seneca, ori Marcus Aurelius, începem săptămâna cu Ganduri catre sine insuși, opera a lui Marcus Aurelius al cărei manuscris păstrat la Vatican nu poartă, de fapt, niciun nume.

Este o carte pe care, la fel ca alte câteva pentru care am publicat o recenzie, o recomand cu ambele mâini, fiind una dintre acele cărți, precum Jocul infinit al lui Sinek, ori cărțile olandezului Rutger Bregman, pe care, personal, mi-ar fi plăcut să le citesc în urmă cu mulți ani.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius

Ți-o recomand la pachet cu:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

Un pic de context

(ganduri) Către sine însuși este singura operă a lui Marcus Aurelius (121 – 180 d.Hr.) și a fost redactată în greacă, ideile din carte fiind sursă pentru propria îndrumare și auto-perfecționare. Altfel spus, Marcus Aurelius și-a scris propria carte de dezvoltare personală. Cartea mai poate fi găsită sub numele de Meditații – traducerea în latină – și conține 12 capitole denumite Cărți.

Cărțile nu au nici ele vreun nume, ori nu dezbat o temă anume. Sunt scrise de M.A. în diferite locații, în cortul său de campanie, între luptele prin care acesta încerca să înăbușe revoltele triburilor germanice din vest și amenințarea Italiei la nord de către sarmați, un grup de triburi nomade iranice ce-și făceau veacul pe gurile Dunării, dar care au fost găsiți și prin Dacia, purtând numele de iazigi.

Conținutul cărții este marcat de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneia, și este o filosofie practică pentru viața de zi cu zi, scrisă pe buleturi, acestea neavând neapărat legătură între ele. Pe tot parcusul celor 12 cărți, Marcus Aurelius adresează două concepte: cel al datoriei față de un interes comun și cel al morții.

Echilibrul pe care toți în căutăm, ori pacea interioară, sunt definite de Marcus Aurelius ca fiind înțelegerea prezentului și nu a trecutului (care nu contează), ori a viitorului (imprevizibil), precum și alegerea unei vieți morale, după legile naturii, fiecare dintre noi având datoria de a ne aduce contribuția la binele comunității. Este cartea în care am citit de cele mai multe ori cuvântul moarte.

Dezvoltare personală

Este plin internetul de citate sau interpretări din Ganduri catre sine insuși.

Citește, în cazul în care nu ai făcut-o deja, și recenzia la «Unfu*k yourself» de Gary John Bishop, dar și cartea, o reprezentare contemporană a filosofiei stoice. O carte pentru toți cei care ajung într-un moment al vieții să se îndoiască de ei înșiși, să dea vina pe ghinion, copilările, sau pe alții pe care i-au considerat răspunzători, de fapt, din lipsa acțiunilor lor.

7. Te lași influențat de impresiile care vin din afară? Oferă-ți un răgaz pentru a învăța ceva bun și încetează să te lași purtat de colo-colo. […]

8. Fără a acorda o atenție deosebită celor ce se petrec în sufletul altuia nu poate fi observat cu ușurință un om nefericit; însă cei care nu urmăresc cu atenție mișcările propriului lor suflet sunt, în mod inevitabil, nefericiți.

Cele două puncte fac parte din Cartea a II-a (Capitolul 2) din Gânduri către sine însuși, iar acesta este stilul în care Marcus Aurelius a scris întreaga operă, apropo și de multe dintre cărțile pe care le catalogăm ca fiind de dezvoltare personală. Găsești invățăminte scrise scurt, însă și explicații lungi ale trăirilor personale, sau ale scrierilor altor filosofi, ori conducători din acele vremuri.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius

Ți-o recomand la pachet cu:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

Carpe diem

De formularea Carpe Diem am auzit cu toții.

S-au scris multe versuri, la multe fiind adăugată și coloană sonoră, cu formularea lui Horațiu (65-8 i.Hr), unul dintre cei mai importanți poeți romani din „perioada de aur” a literaturii romane (perioada lui Octavianus Augustus, primul împărat roman), acesta decedând la mai puțin de o decadă de la anul în care se presupune că s-a născut Iisus Hristos, în plin stoicism.

Tu ne quaesieris (scire nefas) quem mihi, quem tibi
finem di dederint, Leuconoe, nec Babylonios
temptaris numeros. Ut melius quicquid erit pati!
Seu pluris hiemes seu tribuit Iuppiter ultimam,
quae nunc oppositis debilitat pumicibus mare 5
Tyrrhenum, sapias, vina liques et spatio brevi
spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida
aetas: carpe diem, quam minimum credula postero.

Horațiu, Odes 1:11

Găsiți traducerea în engleză aici, timpurile marcate de folosofia stoică punându-și amprenta și pe Odele lui Horațiu. L-am amintit deoarece este o reprezentare lirică și stă la baza celui de-al doilea concept adresat de Marcus Aurelius, despre care am amintit mai sus. „Trăiește în prezent; ai încredere în mâine cât de puțin poți”.

Folosind conceptul natural al morții dar și al acceptării vieții așa cum este ea (ciclicitate), Marcus Aurelius leagă foarte multe idei și trăiri personale prezente în carte de faptul că trăim prezentul, acesta fiind singurul lucru pe care îl avem și „de care omul poate fi lipsit„. Nu avem cum să pierdem trecutul (a trecut deja!), însă nici viitorul (care nu s-a întâmplat oricum).

Chiar dacă ți-ar fi dat să trăiești trei mii de ani, și tot atâția ani de zece mii de ori, amintește-ți totuși că nimeni nu pierde o viață decât cea pe care o trăiește și nici nu trăiește alte viață, decât cea pe care o pierde.

Așadar, viața cea mai lungă și viața cea mai scurtă înseamnă același lucru; căci prezentul este egal pentru toți și timpul care se pierde este, așadar, egal, iar cel care se duce pare astfel foarte scurt.

De fapt, nimeni nu poate să piardă nici trecutul, nici viitorul; cum ar fi posibil să i se ia cuiva ceea ce nu are? Trebuie deci să-ți aduci aminte întotdeauna de aceste două principii:

  • primul, că toate lucrurile au din eternitate același aspect și revin în cerc, și nu este nicio diferență dacă cineva va vedea aceleași lucruri o sută de ani, două sute de ani sau un timp infinit,
  • al doilea, că și cel cu o viață foarte lungă, și cel care moare în cel mai scurt timp suferă aceeași pierdere, fiindcă prezentul este singurul lucru de care omul poate fi lipsit, dacă e adevărat că numai pe acesta îl are și nu poate să piardă ceea ce nu are.

Și revine, de multe ori, explicând(u-și) altfel același lucru până la desăvârșire.

69. Aceasta înseamnă desăvârșirea caracterului: să trăiești orice zi ca și cum ar fi ultima, fără să fii agitat, fără să fii amorțit și fără să fii ipocrit.

Gânduri către sine însuși. Cartea a VII-a.

Dar, stai, nu am mai auzit asta undeva? Sigur că da. De multe ori în vorbele lui Steve Jobs, precum celebrul discurs pe care acesta l-a susținut în fața absolvenților de la Stanford, în care spunea, în cea de-a treia poveste în care adresa conceputul morții, următoarele:

Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul:
“Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate”.
M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat:
“Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?”.

Moartea

Mi se pare fascinant că deși privește moartea într-un mod natural, așa cum frunzele, de exemplu, apar primăvara iar toamna se întorc în pământ, că dispărem destul de repede de pe fața pământului și că nimeni nu-și va mai aduce practic aminte de noi, de lucrurile care nouă ni s-au părut importante la un moment dat în viață, Marcus Aurelius a reușit astfel să devină nemuritor.

3. Nu disprețui moartea, ci accept-o cu plăcere, fiindcă și ea reprezintă o parte din acele lucruri pe care natura și le dorește. De fapt, după cum sunt a fi tânăr, a îmbătrâni, a crește, a ajunge la maturitate, a-ți crește dinții, barba și, apoi, părul cărunt, a concepe un copil, a fi însărcinată, a naște și toate celelalte activități naturale pe care le aduc anotimpurile vieții, la fel este și moartea.

Așadar, a acționa ca un om obișnuit să raționeze nu înseamnă a avea față de moarte o atitudine indiferentă, violentă sau arogantă, ci a o aștepta ca pe una dintre acțiunile naturii. Și, după cum aștepți acum ca din pântecele femeii tale să iasă fătul, tot așa fii gata să întâmpini ceasul în care sufletul tău va ieși din învelișul de carne.

Gânduri către sine însuși. Cartea a IX-a.

Referințele la acest concept sunt la tot pasul, iar formulările pot fi diferite. Ca analogie, dacă 🛒 În sfârșit nefumător scrisă de Allen Carr este o carte cu ajutorul căreia te poți lăsa de fumat, acesta nefăcând altceva decât să repete aceleași idei în continuu, Meditațiile lui Marcus Aurelius te pot face să înțelegi și să accepți moartea ca un proces în conformitate cu natura.

35. Totul este efemer, și cel care amintește și cel care este amintit.

47. […] Așadar, petrece-ți această clipă a timpului în conformitate cu natura și încheie-ți viața împăcat, cum măslina cade în clipa când e coaptă, binecuvântând pământul care a purtat-o și mulțumind pomului care i-a dat naștere.

[…] Privește înapoia ta la prăpastia nesfărșită a timpului și înaintea ta la un alt infinit. În această imensitate, ce deosebire există între cel care trăiește 3 zile și unul care trăiește 3 generații?

Gânduri către sine însuși – Cartea a IV-a

Moralitatea și datoria față de interesul comun

Nu-ți irosi partea rămasă din viață făcându-ți idei asupra situației sau faptelor celorlalți, de vreme ce nu faci asta în vederea interesului comun. Căci te împiedici astfel să îndeplinești altă treabă, vreau să spun imaginându-ți ce și din ce cauză face ceva unul sau altul, ce spune, ce își dorește, ce uneltește și câte altele de acest fel te determină să te îndepărtezi de atenția «pe care trebuie să o acorzi» propriei tale părți conducătoare a sufletului.

Așadar, în înlănțuirea reprezentărilor, e nevoie să evităm ceea ce este la voia întâmplării și fără rost și, pe cât posibil, ceea ce este indiscret și dăunător; și trebuie să te obișnuiești să ai în minte numai reprezentările despre care, dacă oricine te-ar întreba pe neașteptate „Ce gândești acum?”, să poți răspunde sincer, pe loc, „cutare și cutare lucru”, prin care să fie de îndată clar că orice lucru e în tine simplu și bun și demn de o ființă socială, căreia nu-i plac rivalitatea, invidia sau suspiciunea, nici alte lucruri de acest fel.

Ca și multe din capitolele ce tratează pe larg citatul de mai sus  și pe care le găsim prin cărțile de dezvoltare personală despre care am amintit mai sus, Marcus Aurelius revine de multe ori pe parcursul celor 12 cărți, în diferite forme, cu sau fără completări, asupra moralității (acțiunilor noastre) și adresarea interesului comun.

Trebuie, de asemenea, înlăturate nu numai activitățile inutile, ci și reprezentările; căci astfel acțiunile pe care le provoacă ele nu vor mai avea loc.

Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra <de cei care îți fac rău>: să nu le semeni.

În primul rând, ferește-te să acționezi la întâmplare și fără un scop precis; în al doilea rând, nu raporta acțiunile tale la altceva decât la scopul util binelui comun.

Dacă cineva poate să mă convingă, demonstrându-mi, că nu gândesc sau nu acționez cum trebuie, mă voi schimba bucuros. Căci eu caut adevărul, de care nimeni n-a fost vreodată lezat; este lezat. în schimb, cel care pesistă în greșeală și în neștiința sa.

Eu îmi fac datoria; alte lucruri nu îmi pot distrage atenția: căci ori sunt neînsuflețite, ori sunt ființe lipsite de rațiune sau unele rătăcite și care nu cunosc drumul.

Când ești lovit de greșeala cuiva, treci repede să examinezi ce greșeală asemănătoare cu a acestuia comiți tu: de pildă, faptul că socotești o monedă din argint drept un bun, sau plăcerile sau mărunta glorie și altele de acest fel. Căci, reflectând la aceasta, vei uita repede mânia, fiindcă în același timp îți va veni în minte faptul că el este constrâns. Ce ar putea să facă? Dacă poți, îndepărtează de lângă el ceea ce îl constrânge să greșească.

Gânduri către sine însuși este genul de carte la care este imposibil să nu te întorci. Exprimă convingeri sănătoase asupra vieții, asupra rolului pe care-l avem în acest ecosistem, asupra moralității după legile naturii și a acceptării morții ca fiind încheierea unui ciclu natural, toate acestea nefiind altceva decât sursa liniștii interioare, a mărinimiei și perfecțiunii.

Și, chiar dacă modul în care trăim s-a schimbat drastic în ultimii 2000 de ani care au trecut de la perioada în care Marcus Aurelius a scris Meditațiile, conceptul de civilizație transformându-se între timp, cumva, într-o goană a consumerismului și confortului în toate formele lui (emoțional, fizic, pecuniar etc), învățămintele lui sunt aplicabile și astăzi.

Poate mult mai mult astăzi.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius

Ți-o recomand la pachet cu:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

2 comentarii

Lasă un comentariu: