Nu judeca clipa | parabola taoista

Publicat de

Am citit jumătate din 🛒  Gândește ca un călugăr scrisă de Jay Shetty ascultând-o în interpretarea actorului Mihai Călin pe o variantă early-beta a aplicației Storis (nelansată încă pentru public), acesta fiind, de fapt, și motivul pentru care s-a întâmplat să fie doar jumătate.

Prin urmare, nu am mai avut răbdare să se lanseze aplicația Storis și am cumpărat cartea pe care am să o continui imediat după termin și ultimele capitole din 🛒  Începe cu DE CE a lui Simon Sinek (vezi biblioteca virtuală pe care am început să o construiesc pe final de lună mai).

Până atunci însă, mi-am adus aminte astăzi de o parabolă taoistă din această carte pe care am zis să o adaug la semne de carte. Dacă o să cumpărați cartea, o să găsiți parabola în capitolul 3 (Teamă), într-un  fragment mai larg despre gestionarea temerilor pe termen scurt.

Când te panichezi, începi să anticipezi consecințe care nu s-au întâmplat încă. Temerile ne transformă în scriitori de ficțiune. Pornim de la o premisă, de la o idee, de la o temere – ce se va întâmpla dacă… După aceea o luăm razna și ne închipuim posibile scenarii viitoare.

Când anticipăm rezultatele viitoare, frica ne ține în loc și ne face prizonierii propriilor închipuiri. Filosoful roman stoic Seneca a observat că „Fricile noastre sunt mai numeroase decât pericolele pe care le întâlnim și suferim mai mult în închipuire decât în realitate”.

Putem să gestionăm stresul puteric daca ne detașăm pe loc. Există o veche parabolă taoistă despre un fermier căruia i-a fugit calul. „Ce ghinion”, îi spuse fratele acestuia. Fermierul ridică din umeri. „O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

După o săptămână, calul rătăcit își găsește drumul spre casă și aduce cu el o iapă sălbatică superbă. „E incredibil!”, zice fratele, adirând cu invidie iapa. Fermierul e, din nou, neutru. „O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

După câteva zile, fiul fermierului se urcă pe iapă, sperând să o poată îmblânzi, dar aceasta se smucește și-l aruncă din șa, iar băiatul, trântit la pământ, își rupe un picior. „Ce ghinion!”, îi spune fratele fermierului, cu o urmă de satisfacție. „O fi bine, o fi rău, cine știe?”, i-a răspuns fermierul din nou.

În ziua următoare, bărbații sunt chemați la oaste, însă fiul lui este scutit de la înrolare fiindcă are piciorul rupt. Fratele fermierului îi spune acestuia că aste e, cu siguranță, cea mai bună veste dintre toate. „O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

Fermierul din poveste nu se pierde în presupuneri de genul „ce-ar fi dacă” ci se concentrează pe „ceea ce este”. În timpul pregătirii mele pentru a deveni călugăr ni se spunea: „Nu judecați clipa”.

* photo by Faye Cornish on Unsplash

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Un comentariu

Lasă un comentariu: