Foarte multă lume se hrănește cu citate motivaționale. Le vedem zilnic pe Facebook, în imagini sau text, însă și pe Instagram, deși, personal, le văd mai rar pe aici și doar după ce ies din sfera celor câteva conturi pe care le urmăresc.

Mie îmi place Gary Vaynerchuk, de exemplu. Nu-mi spune neapărat lucruri noi, însă îmi plac modul în care le spune (nu mă deranjează că înjură) și faptul ca este tranșant în exprimare. Reciclează, de acord cu asta, însă nu mi se pare fals. Sau mă păcălește, poftim. 🙂

Unii oameni se hrănesc cu diferite acțiuni pe care le fac. De exemplu, nu cred că nu ai observat prin cercurile tale oameni care afirmă, grav, că sunt dependenți de muzica și că nu știu ce s-ar face fără ea, deși sunt destui alții care îi pot contrazice prin… lipsa auzului.

Mie îmi plac foarte tare poveștile reale de viață și concluzii bazate pe experiențe lungi de timp, ceea ce mi-a adus aminte de faptul că maică-mea era în extaz ori de câte ori un film era semnalat ca fiind cel puțin “inspirat după un caz real”. Poate de aici mi se trage, cine știe?

Azi am dat peste acest text pe Quora (și am văzut că mai sunt și alții care se regăsesc prin el). Este răspunsul simplu al unei persoane de aproape 80 de ani la întrebarea “Ce ți-ai fi dorit să știi la 30 și ceva de ani?“.

35 was my best year. I was young enough to do it all and smart enough to see the traps ahead of me. One thing I wish I knew back then, not just philosophically, but at the basic level of my soul: It doesn’t matter. Nothing really matters. There is no point to all of the pain, stress, arguments, hassles, and the rest.

Well, nu te opri aici, citește și continuarea. Nu-ți vei pierde timpul.