Șaizeci

2 decembrie 2015

Zilele acestea se împlinesc 4 săptămâni de când am scris articolul acesta, după 4 zile de proteste în Piața Victoriei, la primăria sectorului 4 și în Piața Universității. 4 săptămâni în care am scris în fiecare zi pe acest blog, însă am rescris și tot rescris până astăzi. Probabil și pentru că numărătoarea s-a oprit în cele din urmă. La șaizeci. Data trecută erau 38. 26 nu au mai ieșit din Colectiv, unul a murit în drum către spital, iar alți 11 în primele zile. În ultimele patru săptămâni au mai pierit încă 22 de persoane.

Tot zilele acestea se vor împlini 4 săptămâni de când, pentru că am ieșit în fața clasei fără să ne facem temele, Klaus Iohannis ne-a urecheat, trimițându-ne în ultima bancă, iar PSD și PNL și-au dat mâna ca niciodată pentru a rezolva, în fix acele zile, problema cea mai arzătoare a țării: mărirea salariilor bugetarilor. Nu știu cum se face, însă exact același lucru l-a rezolvat și Ceaușescu în ultimul său discurs: 10% în plus la salarii (cred că toți comuniștii au o fixație cu 10%), plus 50 de lei pentru alocații și 1000 de lei indemnizație de naștere.

Zilele trecute s-a împlinit o săptămână de când Ministerul Sănătăţii a dat un comunicat de presă pentru a raporta, ca pe vremea lui Ceaușescu, planurile depășite, bunăstarea cetățenilor și un viitor strălucit. Tovarăsi, în România e bine. Mortalitatea răniţilor de la Colectiv transferaţi în străinătate este cu 4% mai mare decât cea a celor internaţi în ţară (aici). Ca și cum noi am trăi în altă țară și nu știm câtă umilință, mizerie și miserupism whatevăruiește prin spitalele din România. Ori cum au ajuns acei oameni să fie trimiși în afară.

Ieri s-a împlinit o săptămână de când Peia Ninel, un deputat al României, a scris acest articol pe blogul personal. Nu vă divulg decât faptul că, din cele relatate de domnul deputat, Victor Ponta este un martir. Articolul trebuie să-l citiți cu ochii vostri. Este unul dintre cele mai șocante puncte de vedere al unui demnitar român față de ceea ce s-a întâmplat în acele zile. Și nu mi se pare deloc ok că acest om decide pentru mine, pentru prietenii mei, pentru țara asta.

Nu am spus nimic de guvern. De mascadara propunerilor miniștrilor. Nu mai are rost, mă opresc aici. Nu am văzut atâta manipulare, mizerie, nepăsare, minciună și aroganță în toți cei 37 de ani la un loc. Și nu trebuie să uităm asta. Am scris aceste câteva repere mai mult pentru mine. Să le recitesc ori de câte ori aș putea alege să nu ies la vot. Să le recitesc ori de câte ori aș putea alege să nu ies în stradă, pentru că mie și celor dragi mie le este bine acasă.

A ieși la vot, ori în stradă, și a scrie (cei care putem și facem asta), chiar și înainte ca lucrurile să o ia razna, ar trebui să devină obișnuițe pentru noi. Nu sunt alte soluții pe termen scurt spre mediu. Pe mulți dintre oamenii aceștia nu-i pot opri nici aceste acțiuni, însă alte modalități (democratice) nu știu să avem. Este bine însă că le este frică. Că o fi genuine, că este datorata mediatizării și / sau presiunilor internaționale, nici nu cred că mai contează. Este bine că există ceva ce stă în puterea noastră de care acestor oameni le este frică.

Pe termen lung, pentru a avea o Românie așa cum o vrem noi, cei care am ieșit în stradă cerând demisia unui guvern arogant și un primar de sector corupt, cei care nu depindem de statul român și am ieșit în stradă la începutul lunii noiembrie fără să cerem mărirea salariilor, ori cine știe ce alte indemnizatii, ori plocoane electorale, vor trebui să mai treacă minim 50 de ani. Iar acest lucru înseamnă că vor trebui să moară cel puțin două generații. Inclusiv generația mea.

Să sperăm doar că generațiile care vor urma nu vor uita curând acest noiembrie 2015 și vor învăța să-și ceară drepturile, reacționând înainte de momentele când mâinile tuturor sunt, efectiv, pline de sânge. Ale lor din cauza incompetenței și corupției, ale noastre din comoditate și indiferență.

The day we give in is the day we die.

Edit 4 decembrie. Ieri și azi, Tolontan a publicat acest articol. Și pe acesta. Și, cel mai probabil vor continua. În spitalele din țară se mai află 31 de pacienți, în timp ce în străinătate se află deja 30 de pacienți. În urma dezvăluirilor de mai sus, Ministerul Sănătății a luat decizia să continue transferurile pacienților răniți în strainătate.

Comentarii prin Facebook

comentarii

Published by Costin

Costin Cocioaba is a 39-years-old digital professional launching online projects since 2001. He worked for ProTV S.A. as a Project Manager and also Head of Digital, he started and ran Bakers Digital Communication, a Romanian digital agency with Greek ownership, and he developed 2 MMORPGs. In 2004 he won his 1st prize on Internetics (the biggest award in Romanian industry) as a freelancer with a very popular online MMORPG game (indebara.ro). More «here».

One comment on “Șaizeci”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *