📚 Stiati ca functia sexuala este afectata de injectiile cu Botox? | «Secretele de familie – Cum se mostenesc traumele» de Serge Tisseron

Publicat de

În perioada asta se întâmplă să citesc destul de multă psihologie. Este un subiect interesant pentru mine, care-mi hrănește curiozitatea într-un mod care mă și surprinde. Cred că am fost și norocos, descoperind psihiatri și psihologi care scriu bine și care au o claritate pe care o invidiez. Nu cred că este un domeniu ușor, însă oamenii ăștia reușesc, cumva, să-l facă ușor de digerat chiar și pentru civili ca mine, sau ca tine, fără nicio legătură cu profesia în sine.

Chiar m-am uitat în Bibliotecă să văd care a fost prima carte de psihologie de anul acesta și am văzut că am citit în august «Jocurile noastre de toate zilele» de Eric Berne, un psihiatru canadian care se face vinovat de concepte ce sunt atât de larg răspândite astăzi căci nici nu se mai știe originea lor. Acum, și Robert Cialdini a fost profesor de psihologie, dar nu am catalogat «Psihologia Persuasiunii» pe care am citit-o în iunie ca pe o carte de psihologie.

Serge Tisseron este un psihiatru și psihanalist francez, are 73 de ani și, dacă cunoașteți limba franceză îi puteți citi și blogul, aici. Este pasionat de tehnologie și imagini, fotografie și secretele de familie.

Atât timp cât vor exista traume, vor fi și Secrete, deoarece, cu cât durerea asociată unei situații este mai mare, cu atât va fi mai greu de găsit un interlocutor care să vrea să asculte, cu riscul ca durerea să provoace un clivaj durabil al personalității.

Însă mai există un motiv pentru care Secretele au zile frumoase înaintea lor: dorința de a vorbi despre ele intră în conflict cu iluzia că păstrarea Secretului ne permite să ne controlăm mai bine mediul, «imaginea», ba chiar trecutul nostru, sau pe cel al familiei noastre. Tendința de a păstra un secret se naște din dorința de control.

Este un pasaj care apare și pe coperta cărții «Secrete de familie – Cum se mostenesc traumele», o carte care are 118 pagini, 6 capitole, Concluzii cât jumătate de capitol și un început care mi s-a părut greoi, neatrăgându-mă deloc. M-a prins prin capitolul 3, informațiile legându-se cu alte cărți de psihologie pe care le-am citit (Adler / Freud) și n-am mai lăsat-o din mână.

L-am amintit pe Adler deoarece poate fi catalogată ca fiind numai bună și pentru părinți cu copii mici. O carte de parenting. Mi-a plăcut și descrierea scurtă a unei cititoare pe Goodreads, descriere care i se potrivește cărții, doar că nu în totalitate.

Cartea e o sinteză a cercetărilor pe care le-a făcut autorul de-a lungul timpului asupra secretelor pe care o familie le are sau le moștenește de la alte generații.

Un copil nu poate înțelege un secret al părinților, dar îl poate simți și de aici se naște multă incertitudine în capul lui, nesiguranță și fel de fel de emoții. A ști și a înțelege sunt două lucruri diferite, un copil poate să nu înțeleagă, dar are dreptul să știe și odata cu vârsta, îi satisfaci curiozitatea în dependență de întrebările pe care le pune.

„Nu e vina ta” e cuvântul cheie atunci când te decizi să-i zici copilului despre un secret sau o problemă de familie. Mi-a plăcut cartea, dar e prea scurtă.

Un copil nu are capacitatea de a înțelege majoritatea lucrurilor din viața de adult, însă lipsa unui răspuns, oricât de simplu ar fi el, îl va obliga să umple golul cu o explicație. Iar dacă lași această activitate pe seama unui copil de 4-5 ani, nu te aștepta să-l umple cu ceva câtuși de puțin apropiat de realitate sau adevăr, dar te poți aștepta ca adevărul să îl afle la un moment dat. Iar cu minciuna este mult mai greu de lucrat.

Cartea este, prin urmare, o serie continuă de povești care arată cum un secret, ori o înțelegere greșită a unui eveniment – înțelegere ce poate deveni un secret, poate lăsa traume adânci până la 3 generații în cadrul unei familii. Iar Serge Tisseron nu se oprește aici, analizând inclusiv secrete ale unei mase exinse de oameni, sau, de ce nu, a unui popor întreg (ST prezintă cazul Poloniei).

Despre lucrurile acestea însă o să aflați dacă citiți cartea, deoarece v-o recomand, cu atât mai mut cu cât «Secrete de familie» nu se rezumă doar la analiza secretelor și traumelor pe care le lasă-n sânul unei familii, ci oferă și diferite multe alte concepte, idei și studii interesante pentru cei care vor să afle mai multe despre comportamentele noastre.

Acest lucru nu mai este o surpriză pentru mine, așa sunt toate cărțile de psihologie, indiferent de tema principală. La asta mă refeream când spuneam că-mi hrănește curiozitatea. Ajung să aflu foarte multe alte lucruri despre care nici nu aveam idee că voi ajunge să le cunosc. Uite un exemplu care nu ar fi avut ce să caute în carte, dacă ne rezumăm doar la titlul acesteia.

Într-unul dintre capitole, Tisseron analizează rolul corpului în simbolizare și comunicare, subcapitol în care amintește inclusiv de tehnologia handsfree, care a fost concepută inițial pentru automobiliști, pentru a putea vorbi la telefon în timp ce conduc, dar care, astăzi, este folosită la scară largă de către orice persoană ce dorește să-și folosească mâinile în timp ce vorbește la telefon. Sau din comoditate.

Iar Tisseron are o observație interesantă în ceea ce privește mișcările pe care le facem în timp ce vorbim la telefon cu o pereche de AirPods în urechi, de exemplu.

Gesturile pe care le facem cu mâinile în timp ce vorbim ne servesc mai degrabă la construirea de reprezentări personale despre ceea ce spunem, decât în comunicarea cu interlocutorul, din moment ce, în acest caz, nici măcar nu-l avem în față.

Dar Tisseron merge puțin mai departe.

Totodată, a fost demonstrat că injecțiile cu Botox – e vorba despre acea toxină utilizată pentru a paraliza anumiți mușchi faciali cu scopul de a diminua ridurile de expresie – reduc receptivitatea propriilor emoții într-o manieră selectivă.

Injecțiile cu Botox în mușchii frunții, care exprimă tristețea sau furia, reduc cu un procent cuprins între 5% și 10% înțelegerea unui text conceput pentru a provoca aceste emoții. La fel, injecțiile făcute în jurul gurii, care diminuează manifestarea plăcerii, reduc totodată înțelegerea textelor amuzante cu un procent cuprins între 5% și 10%. 

Alte studii au demonstrat că injecțiile cu Botox reduc activitatea anumitor regiuni cerebrale cu rol în percepția emoțiilor.

Asta arată că mimica nu este decât în mod secundar un instrument al comunicării emoționale. Principala sa funcție este să ne permită să ne construim reprezentări despre ceea ce gândim și simțim.

Deși pare logic, am fost puțin contrariat de cele prezentate de Tisseron mai sus și am căutat pe Google mai multe informații. Ideea e că nici articole de pe siteuri de știri din lumea medicală nu avertizează asupra efectelor secundare emoționale, toate rezumându-se la a aminti despre efectele fizice imediate.

Pentru a da peste altfel de informații a trebuit să folosesc cuvinte cheie precum emoție, iar căutările specifice mi-au returnat total alte rezultate, precum și faptul că studiile despre care amintește psihiatrul francez au deja mai bine de o decadă. Dacă sunteți curioși, aruncați o privire peste articolele de aici, aici, ori aici.

A well-known side effect of Botox is the inability to fully express emotions. Now research reveals another side effect: the inability to fully feel emotions. (2010)

Ar exista, totuși, și o veste bună. Injecțiile cu Botox în frunte ar reduce depresia, deoarece devenim incapabili în a simți tristețea cu până la 10%. Vestea proastă este că cele din obraji și buze ne afectează starea de bine și pot intensifica sările depresive.

Și mai proastă este vestea că injecțiile cu Botox previn expresiile faciale asociate cu excitația sexuală, prin urmare funcția sexuală este afectată după tratament. Veștile proaste în legătură cu banalele injecții cu Botox nu se termină totuși aici, dar le poți descoperi și singur/ă.

Interesant nu?

Găsești link de unde să cumperi «Secretele de familie – Cum se mostenesc traumele» de Serge Tisseron, precum și altele probabil la fel de sau și mai interesante (psihologie, filosofie, dezvoltare personală și marketing) pe pagina Biblioteca, pagina care suferă update-uri la maxim 2 zile. 🙂

Spor la citit!

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Lasă un comentariu: