Un joc de memorie pe care-l pierdem

Publicat de

Tocmai ce am terminat «Cartea înțelepciunii», o cărțulie de 130 de pagini care conține o serie de învățăminte legate de mulțumire, bucurie și starea de bine, confruntarea cu moartea, controlul furiei și al altor emoții, ori expresia verbelor a dărui și a primi scrisă de Dalai Lama.

Bine, Dalai Lama; de fapt Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso (născut Lhamo Döndrub), cel de-al paisprezecelea Dalai Lama, membru practicant al Școlii Gelung a budismului tibetan și laureat al Premiului Nobel pentru pace (10 decembrie 1989).

I-am acordat 3/5 stele pe Goodreads, însă, apropo de învățăturile călugărulor budiști, mi-am adus aminte de două învățăminte din «Gândește ca un călugăr» de Jay Shetty pe care mi-am spus că le voi nota într-un semn de carte și am zis să profit de moment.

Este vorba despre un joc pe care fiecare dintre noi îl poate juca doar cu egoul personal, însă pe care cred că majoritatea îl pierdem. Un joc cu propria memorie, cu propria minte. Un joc despre cele două lucruri pe care trebuie să le ținem minte și alte două pe care trebuie să le uităm.

Un joc care, cel puțin teoretic, ne face mai buni, ne apropie unii de ceilalți, ne aduce pace și ne învață cam tot ce trebuie să știm despre smerenie.

Cele două lucruri de ținut minte sunt:
– răul pe care l-am făcut altora și
– binele pe care ni l-au făcut alții.

Cele două lucuri pe care ni s-a spus să le uităm sunt:
– binele pe care l-am făcut altora și
– răul pe care ni l-au făcut ceilalți.

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Lasă un comentariu: