Despre «nesimțirea clienților UBER» și ideea de «ride sharing»

În urmă cu vreo două săptămâni, am luat un taxi până pe centura Bucureștiului, la capătul sectorului 3, pentru a-mi recupera mașina din service. Midocar, pentru cei interesați. Mișto băieții de acolo. Recomand, xoxo, d-astea.

Așa. Am luat un taxi și am nimerit un super-taximetrist, adică o specie de șofer de taxi foarte dubioasă, deoarece nu se comporta deloc ca un taximetrist. L-am identificat cu cel puțin +25 skill points peste maximul admis legal unui taximetrist, însă și politicos din fire, nu forțat cum puteți observa, de exemplu, la unii șoferi de Uber.

De ce nu treci pe Uber? l-am întrebat mirat, gândindu-mă la cum de nu a putut lua în considerare opțiunea asta. Ai putea să muncești în condiții mult mai civilizate, am continuat.

Nu mă judecați prea aspru, Soros mi-a spălat și mie creierul.
N-am scăpat. 🙂

Știi ce mi-a răspuns? Că a fost și pe Uber, că, într-adevăr, este mai civilizată situația (plecând de la curățenie și ajungând până la modalitatea de plată), însă nu i-a placut și a revenit pe taxi.

Motive?

1. Câștiga ~2500 lei lunar. Nu a scăzut și uzura mașinii.
2. Comenzile nu se pot refuza. Si devine frustrant când aplicația îți dă, de exemplu, o comandă la câțiva kilometri. Iar comanda are sub un kilometru.
3. Treaba cu prețul dinamic dureaza prea puțin. Nu făcea cine știe ce bani în plus.
4. Aplicația e praf. Aici i-am povestit și eu despre pățania mea cu un nene care a venit de la Obor în Victoriei ocolind pe la podul Basarab (m-a și certat că i-am atras atenția și m-a amenințat că-mi dă notă mică). 🙂

Știți, însă, ce e cel mai ciudat? continuă șoferul. Nesimțirea majorității clienților. Se comportă ca și cum sunt sclavul lor, iar mașina tot proprietatea lor. Eu fac meseria asta deoarece îmi place să conduc, mașina era un Logan nou, curat, însă au niște așteptări…

Dacă te uiți peste statusurile nemulțumiților de pe Facebook, exagerările sunt la tot pasul. De la lipsă bombonele (asta a trecut, slavă Domnului, căci am rămas cu impresia că românul are un obicei străvechi și mânâncă bomboane în mașină precum sarmalele și salata boeuf de sărbători), până la lipsa centurilor din spate (aici e o problemă, într-adevăr).

Acum, ideea e că șoferii de UBER își pun mașinile și timpul la dispoziție, însă sunt obligați să facă față unor așteptări mult prea mari. Iar nesimțirea taximetriștilor (a majorității, să nu exagerăm totuși) și marketingul UBER au făcut ca pretențiile clienților (100% foști/actuali clienți de taxi) să crească, însă acest lucru a crescut, pe alocuri, din câte înțeleg, direct proporțional cu aroganța.

Tocmai pentru ca nu e ride sharing.

Uber este un serviciu de ride sharing la fel cum McDonald’s sau KFC sunt restaurante, acestea fiind trei exemple în cazul cărora comunicarea are o componentă de educare, în care efortul brandurilor este orientat către a schimba percepția asupra unui serviciu sau produs într-un mod cât mai pozitiv.

Ex: Fast-food este folosit deja într-o manieră peiorativă. Restaurantul nu. Încă. 🙂

Conceptul de ia-mă nene ride sharing nu l-a inventat Uber. Uber doar l-a folosit pentru a se distanța de ideea de taximetrie, aducând pe piață o “normalitate” peste cea a majorității clienților.

Serios.

Câți dintre cei pe care îi cunoașteți și au mașină țin bombonele în torpedou, ascultă muzică clasică (și nu vorbim aici de comercialele lui Vivaldi), te topește la nivel conversațional, iar de pe jos poți chiar să mânânci? Întotdeauna? Câți sunt foști medici, aviatori, ingineri sau profesori universitari cum am citit pe Facebook? Exact.

Bla-Bla Car cred că e singura aplicație de gen care păstrează aceast concept. Ai de făcut un drum între punctele A și B, cauți pe cineva care ori are același drum ca tine, ori traseul lui conține segmentul tău de la A la B. Conform acestui raționament, nu știu cum scapă șoferii de la Uber fără autorizații.

Legea pare destul de clară.

Iar unde nu e neapărat clară, au fost luate în considerare bunul simț și faptul că sunt alternative de transport public nereglementate, ori care concurează neloial pe piață (fără autorizații, de exemplu). Iar Frankfurt, Barcelona, Vancouver sunt câteva din orașele care au interzis serviciul.

Later edit: UBER are un serviciu de ride sharing: uberPOOL.

uberPOOL găsește și alți pasageri care merg în aceeași direcție; astfel costul cursei e împărțit.

0 Nicio apreciere

Comentarii prin Facebook

comentarii

2 Comments

  1. Oana Popescu

    Merg de atata timp cu Uber si nu am gasit niciodata vreo masina cu bomboane sau apa. Nici in Romania, nici in Belgia. Wrong usage :))

    • La început, în România a fost nebunie cu bomboanele primite de la șoferii Uber. După care a fost nebunie că nu mai dă nimeni bomboane. 🙂

Leave a Comment