• Share on Google+

Eram cu Dorin la un pahar de nu-mai-știu-exact-ce (salut, Dorin!) și vorbeam despre viață. Nu m-am văzut de foarte multe ori cu el în afara evenimentelor la care ne întâlneam de obicei, însă de fiecare dată ne-am pierdut în astfel de discuții.

Îi povesteam că sunt la vârsta la care erau ai mei când eu eram copil și începusem să înțeleg câte ceva. Perioada din care am primele amintiri foarte clare: discuții, comportamente etc. Și că acum văd cu alți ochi întâmplările din copilărie și istoriile cu ai mei.

M-a lăsat să termin, a zâmbit și mi-a spus:
– Stai să vezi cum e când faci și tu unul și ajunge pe la aceeași vârstă. Abia atunci să vezi distracție.

Photo by Julie Johnson on Unsplash

2 likes