Low Roar – “Bones”

M-a prins Death Stranding, jocul pe care SIE l-a lansat în urmă cu două zile. M-a prins datorită atenției la detalii și a faptului că pune accent și pe coloana sonoră. Gândește-te că personajul principal din Death Strading este destul de singuratic. Ai misiuni de cărăuș, de la obiecte până la corpuri umane, într-un setup apocaliptic în care dai peste creaturi invizibile.

Cel puțin asta se întâmplă în primele 3 misiuni.

Și, în timp ce trebuie să livrezi un cadavru la crematoriu (Hideo Kojima are o imaginație destul de bogată), camera se depărtează de caracter, cadrul este inundat de un peisaj montan în care singura ființă este personajul principal situat central, iar în căști începe piesa de mai jos. Dacă mai ai și lumina stinsă în living, deja ai impresia că te uiți la un film și nu că te joci un joc video.

Am căutat originalul pe Youtube.

Low Roar – “Bones” (feat. Jófríõur Ákadóttir)

[Ryan Karazija]
First of March, it’s clear to me
It’s something that’s uncomforting
Your body has a way with me
But I’m exactly where I wanna be
But I’m a long way from home

[Jófríõur Ákadóttir]
I know your voice, I know your face
This is something I cannot replace
Give me hope and give me doubt
Well I loved you then but I don’t love you now
I’m a long way from home

[Ryan & Jófríõur]
‘Cause we’re a long way from home

[Ryan & Jófríõur]
No listen now, don’t walk away
I’ve got nothing more to say
Can you see it in my dying face
You’re acting like I care
Now is there anything that I can do
If there was would we be singing
‘Cause, you’re a part of me and I’m a part of you.

Playlist pentru bicla

Datorită Watch Dogs 2, un joc semnat Ubisoft în care personajul principal are un smartphone pe care poți și asculta muzică, m-am apucat să caut pe youtube soundtrack-urile jocurilor care-mi plac. De exemplu, ați auzit de Absolute Drift – Zen Edition? Este un joculeț simpatic de canapea, cu un super soundtrack, la ofertă zilele acestea. 18 lei pe PlayStation 4.

Aruncă o pereche de căști pe cap, dă-i play mai jos și inchide puțin ochii.

Pe mine m-a izbit cu așa un dor de biclă de nu m-aș opri iarăși câte 50km legați. Și este pentru prima oară când îmi pare rău de ceva ce am dat / vândut. Altfel, tocmai ce m-a anunțat Facebook că am făcut doi ani de când am dat prima tură de 50km cu bicla. Tot azi.