Ce ne învață un cobai despre stres, neputință și manipulare?

Prin anii ’70, la facultățile de medicină din Europa (probabil și în Statele Unite) aveau loc celebrele experimente pe cobai, unele destul de crude coform standardelor de astăzi, pe atunci îngrijorarea față de bunăstarea animalelor fiind destul de precară (ca să nu zic lipsă).

Unul dintre experientele care mi-a atras atenția și pe care l-am găsit povestit de mulți psihiatri este cel al cobaiului care este învățat să… fie neputincios. Veți vedea și cum putem extrapola acest eveniment la viața noastră pentru a ne putea explica anumite comportamente (și, de ce nu, o formă ticăloasă de manipulare).

Acest experiment implica un cobai pus într-o cușcă care avea o bară la un capăt și o grilă cu șocuri electrice montată pe podea pe toată suprafața acesteia. Grila aplica un șoc electric la fiecare 10 secunde săracului cobai, însă, dacă acesta apăsa bara respectivă, acesta oprea șocurile electrice pentru aceeași perioadă de timp.

Cobaiului îi lua ceva timp pentru a înțelege că trebuie să apese bara respectivă reușind din întâmplare și învățând consecințele acțiunilor sale. Prin urmare, cobaiul reușește într-un final să apese pe bară o dată la fiecare 10 secunde pentru a nu mai primi un șoc electric.

Urmează o creștere a frecvenței șocurilor prin reducerea timpului în care este oprit curentul prin apăsarea barei, iar cobaiul era silit astfel să muncească mai mult pentru a scăpa de micile șocuri electrice.

Apoi se schimbă regulile.

Bara este decuplată de la sursa de energie electrică, cobaiul nemaiputând opri electroșocurile oricât de mult ar apăsa bara respectivă. O perioadă, cobaiul își intensifică eforturile, însă, în cele din urmă, acesta renunță și se întinde pe podeaua cuștii, lăsându-se electrocutat.

Acum, cineva deschide ușa cuștii, scoate cobaiul și-l pune pe podea, după care în încăpere este introdusă o pisică. În condiții normale, cobaiul ar fi rupt-o la fugă, însă, de această dată, acesta nu se mișcă și se întinde pe podeaua laboratorului așteptând, cel mai probabil, să fie mâncat.

Acest comportament aparent inexplicabil apare deoarece animalul a învățat să fie neputincios. A învățat că, indiferent de acțiunile pe care le face, este neputincios în a influența mediul și ceea ce i se întâmplă. A învățat că regulile nu înseamnă nimic, așa că trebuie să accepte orice se va întâmpla.

Iar acum sunt sigur că ați ridicat din spâncene a mirare, deoarece știți deja că acest lucru se poate întâmpla și cu oamenii, principiul fiind teoretic același.

Dacă vei convinge o persoană că nu are nicio influență asupra mediului și a ceea ce i se întâmplă, aceasta va deveni neajutorată.

Exemple din viața noastră?

Să încercăm câteva.

• dictaturi. torționarii câștigă putere asupra victimelor făcând recompensele și pedepsele independente de acțiunile prizonierilor. într-un cuvând, haos.
• parenting. este mult mai ușor pentru a face un copil neajutorat și să se teamă și de umbra lui, cum s-ar zice. tot ce trebuie făcut este să fiți inconsecvenți, să creați haos, să nu recompensați comportamentele dorite ori să evitați recompensarea celor rele. de exemplu, un copil tratat ușor irascibil într-o bună zi când aceasta voia să-i arate un desen pe care-l făcuse, iar tatăl era prea obosit, apoi răsplătită a doua zi (chiar dacă n-a făcut nimic dorit, ori chiar a făcut o prostie) de același tată vinovat de comportamentul lui de cu o seară înainte, va deveni o persoană care se va simți neputincioasă în fața unei lumi haotice și înspăimântătoare.
• guverne. “reformele” repetate pentru angajații publici au, practic, același mecanism. rezultatul? plăcerea de a veni la muncă ori eficiența acestora scad și au impact asupra unei întregi țări. fiecare dintre noi avem cel puțin o poveste după interacțiunea cu funcționarii publici.
• justiție. sunt multe cazuri și în România în care funcționari publici au fost găsiți nevinovați (Gabriel Oprea) ori au revenit în funcții după o perioadă petrecută la închisoare (Cristian Popescu Piedone) în urma unor abuzuri în funcție ori corupție. astfel de lucruri fac ca, de exemplu, prezența la vot (singura acțiune democrată prin care un om de rând poate influența cu ceva viitorul unei țări) să fie redusă. ați auzit cu siguranță, dacă nu ați spus-o / gândit-o chiar voi: “indiferent de ce facem, ăștia tot fură / abuzează de funcția lor”. Tot în acest fel cresc și sondajele pentru partide extremiste precum AUR.
• corporații. cu cât este mai mare corporația, cu atât Principiul lui Peter este mai aplicabil, iar angajații își pot atinge incompetența prin diverse promovari (iar aici lucrurile devin mult mai complexe). ce credeți că simt cei care fac totuși treaba (ex. cei care implementează proiectele)? nu, nu se vor întinde pe jos, însă vor ajunge inevitabil “să spargă ușa cu capul” la 17.
• relații. comportamentele sunt destul de vizibile în relațiile toxice / manipulatoare, unde abuzul emoțional este frecvent (pot fi implicate și patologii psihice ori tulburări de personalitate). unde “iartă-mă” și “îmi pare rău” lipsesc din peisaj. unde “înțelegerea” și “bunul simț” au fost demise. unde “vina” dă buzna-n casă dar poate ieși chiar și în secunda următoare trântind ușa. unde, efectiv, te așezi pe canapea și zici “wtf just happened?”.

Acțiunile și comportamentele de mai sus pot fi inconștiente, însă la fel de bine pot fi și făcute cu bună știință, motiv pentru care am folosit mai sus expresia “formă ticăloasă de manipulare” (ex. relații, justiție, chiar și parenting).

Experimentul cu cobaiul l-am găsit în mai multe cărți pe care le-am citit în ultimii ani, iar ultima oară luna aceasta în 📚 «Boli povocate de stres» (pag. 62-64) scrisă de psihiatrul britanic Tim Cantopher – o carte pe care v-o recomand.

Pe Tim Cantopher l-am descoperit în decembrie 2022 și am mai citit de la el alte două super cărți, 📚 «Boala depresivă – Blestemul celor puternici» și 📚 «Cum să facem față persoanelor toxice».

Aceste trei cărți vă pot face o imagine destul de completă a anxietății și depresiei, de la cauzele acestora, la soluții pe care le-ați putea avea. Îndiferent însă de cât citiți, luați în considerare că mersul la psiholog este cea mai recomandată primă acțiune posibilă, iar întârzierea acestui demers nu face nimic altceva decât să agraveze diverse stări neplăcute.