Nu s-a răcit bine sesizarea de ieri, căci astăzi s-a întâmplat alta. Plățile despre care îți spuneam că sunt în pending de săptămâna trecută s-au reactivat astăzi la ora 14 și s-au mai plătit o dată. Singure. Ca și când aș fi fost eu pe la cumpărături. Nu am fost un caz izolat și s-a rezolvat în câteva ore.
Pentru că am sărit peste Super Bowl 2018, am aflat după mai bine de 1 an că Reeves are o companie care produce motociclete. Am descoperit-o căutând să aflu mai multe despre squarespace.com (same as wix) și am dat peste Reeves în lista de oameni din campania de promovare a squarespace cu un clip simpatic despre cum alegi un nume de domeniu. Reclama de la Super Bowl 2018 e aici, mi se pare slăbuță rău. 🙂
Revenind, compania asta a produs până acum 3 tipuri de motociclete, cu motoare de 2000 cmc. Pe contul lor de Youtube am văzut și un parteneriat cu Bosch pentru ABS și cu Michelin pentru cauciucuri. Over all mi se par super mișto, găsind răspunsul la întrebarea “ce ai putea să-ți iei după ce ai avut un Suzuki Intruder cu motor de 1800?”. Mai ales că nu mi se par la fel de mari ca Intruderul.
Modelele se numesc KRGT, 1S și Method143, fiecare dintre ele fiind customizabile pentru fiecare client în parte. Vedeta, Method143, costă de la $75k în sus. 🙂
Meetingurile taximetriștilor au dat roade.
Guvernul a adoptat într-un final actul normativ privind reglementarea serviciilor de ride-sharing precum Uber, sau Bolt. Pe scurt, șoferii vor trebui să aibă peste 21 de ani, permis de minim 2 ani și un atestat de la instituțiile statului, procedură ce va fi gata în următoarele luni.
Sincer, eu i-am înțeles pe taximetriști când au ieșit la protest și mă bucur că toată lumea e fericită că totul va fi legal, însă abia acum cred că începe distracția pentru ei, deoarece marea majoritate a acestora nu a înțeles de ce lumea îi evită și vor continua cu “e prea aproape” în bermude și cu țigara în gură.
Taximetria așa cum o știm, plină de mici baroni ai străzilor, mi se pare încă un serviciu care va dispărea de la sine dacă nu se va curăța, altfel pentru clienți se va aplica vorba aceea cu “ne-o merităm”.
Este simpatică bătălia asta din zona financiară pentru Apple Pay, subiect perfect pentru Facebook deși pe nimeni nu interesează prea tare cine a anunțat primul parteneriatul decât în primele 2 secunde. Lumea nu-și va face alt cont, la altă bancă, majoritatea este posibil să ofere deja treaba asta.
Orange Money mi-a trimis notificarea de mai jos, la care a plusat cu ceva premii pentru tranzacțiile prin Apple Pay, pe sistemul mai multe tranzacții, mai multe șanse de câștig.
Daca ai iPhone sau Apple Watch si un card de debit Orange Money, acum poti experimenta o noua metoda de plata, rapida si sigura, atunci cand nu ai cardul cu tine. Platesti din miscare oriunde in lume gasesti un magazin cu terminal POS contactless care accepta cardurile Visa.
Iar în practică situația este destul de simplă: orice posesor de iPhone (SE, 6, 6s, 7, 8 și X) poate plăti la Mega cu telefonul, situație similară și pentru posesorii de Apple Watch.
Până astăzi.
For the first time ever, after four decades buried deep in the vaults, a previously unreleased version of ‘Time’, recorded in 1986 by Freddie Mercury for the concept album of the hit musical of the same name, has finally emerged after two years of work by the globally successful musician, songwriter and producer Dave Clark, a long-time friend of Freddie’s, using the song’s full title, ‘Time Waits For No One’.
Melodia oficială o puteți găsi aici, iar mai jos este cea despre care se vorbește în citat, în care apare doar vocea lui Freddie Mercury acompaniată de un pian. Incredibilă voce.
Pentru că schimb corespondență cu o grămadă de oameni importanți :-), astăzi am primit un email de la Nokia în care mi se transmite că mai e puțin până la lansarea noului Nokia 2.2. Nu e primul și nu va fi nici ultimul, însă nu ai cum să nu observi cum comunicarea, în mare, este centrată tot pe sistemul de operare.
Nimic neaoprat nou.
Prin aprilie, la întoarcerea în țară, ceream pe Facebook o recomandare de bancă cu servicii similare Revolut. Nu consider că sunt pretențios. Să fim serioși, știm cu toții acum că se poate și că nu este cine știe ce inginerie. Trebuie doar să se vrea, nu să mi să spună cum este mai bine să mă duc prin sucursale, ori să dau telefoane pentru te miri ce blocare de card doar pentru plățile online, pentru că nu este.
Două lucruri vreau să subliniez în ceea ce privește comentariile pe care le-am primit la postarea de mai sus. Primul este că mi se pare fascinant ce lovemark are ING România. Chapeau bas. Al doilea e că, după doar câteva click-uri, îți dai seama cum tehnologia este posibil să îngroape anii aceștia și niște bănci. Sau, mai bine spus, lipsa ei. Sau nici măcar. Cât să te tot lupți pe 0.x% comisioane și carduri, ori conturi, care mai de care mai profitabile? Nimeni nu s-a îmbogățit cu un card de credit. Iar nevoile și consumul încep să se schimbe.
Am căutat în oferta ING.
Cred că este banca din România cu cel mai modern site (și nu mă îndoiesc că și aplicația trebuie să fie la fel de grozavă). Eh, cred. Glumesc. Sunt sigur. Le-am văzut eu pe toate, să nu mai trebuiască să o faci și tu. 🙂 M-am blocat însă la “Cum buletinul il ai mereu la tine, trebuie doar sa dai o fuga pana într-un ING Office si primesti pe loc cardul ING Card Complet.” Eu cred că, în 2019, nu merge NIMENI țopăind de fericire la bancă. Nici măcar angajații – mi se pare o responsabilitate uriașă pentru 3-400 euro salariul. Nici buletinul nu-l am mereu la mine, nici nu o să dau o fugă. Și nu este aroganță, este sinceritate.
Acum, lăsând la o parte faptul că am plecat de pe site-ul ING cu așteptări cât Catedrala și l-am deschis pe cel de la Banca Transilvania, altă bancă menționată în comentarii, aici am tras și o sperietură zdravănă. Au avut ideea năstrușnică de a descrie flow-ul deschiderii online a unui cont (aici) ca fiind următorul: Nume -> Contact -> Domiciliu -> Act identitate -> Sediul BT -> Declaratii. Nu știu cum vezi tu treaba asta, însă mie îmi pare un film polițist în care eu ajung să semnez niște declarații și știm cu toții din filme ce înseamnă asta!, nicidecum deschiderea online a unui cont. 🙂
Și m-am întâlnit cu George, care m-a tot retargetat o perioadă repetându-mi fix ceea ce voiam să știu.
L-am găsit și în comentariile postării de pe Facebook, și, după ce am cotrobăit prin ofertele de pe site-urile băncilor din România, pot spune că George este cel mai apropiat produs de Revolut. M-a suprins însă că au lăsat o taxă de 6 lei / lună în cazul în care încasările pe cont ar fi mai mici de 600 de lei. Mi se pare că s-au zgarcit când ar fi avut muniție pentru un PR / marketing imbatabil: Ia-l. Nu te costă numic. N-ai tu prieteni câți George putem naște noi. 🙂 E un e-good.. Nu cred că are un naming neapărat bun, însă cu siguranță aduce un aer proaspăt.
Iar mie îmi place tare mult treaba asta cu deschiderea online a unui cont care se și întâmplă online. Nu mai mergi în sucursală, o fotografie a CI și un selfie sunt îndeajuns. Nu mai mergi în sucursală, completezi câteva câmpuri și, în 2-3 zile, vine cineva la ușă cu un card de debit pe numele tău. Altfel, la George scrie și zero comision la retragere de la orice ATM, oriunde în lume. Nu spune însă nimic despre cursurile de schimb valutar aplicate, loc unde Revolut a lovit puternic.
Însă…
Ta-daaa…
Am un iPhoine X. Nu e vreun model deosebit, dimpotrivă, după anumite standarde se poate spune că e un telefon vechi deja. Comentariul celor de la departamentul de social media nu a făcut nimic altceva decât să-mi spună ce știam: BCR nu poate rezolva (de ceva vreme deja) un bug care apare pe iPhone la înregistrare, al unui produs care își dorește să revoluționeze în sistemul bancar din România prin eliminarea unor pași inutili și a și umplut net-ul și TV-ul cu asta. În fine, detalii, ideea e că George nu a făcut față la un banal selfie.
Într-un articol din Wall-Street am citit și despre Orange Money, o alternativă simplă și digitală pentru a gestiona serviciile financiare din viața ta, zic ei. Sună sexy, în portocaliu și negru, vorbește la fel de simplu ca și George, singurul inconvenient (pentru mine) fiind faptul că nu am un abonament Orange, ci o cartelă pre-pay, prin urmare, pentru deschiderea contului, chiar va trebui să mă prezint într-o sucursală Orange.
Acum, Orange Money a trecut la litere mici pentru a comunica faptul că pentru unul dintre carduri, VISA Classic, comisionul de administrare lunar va fi 0 în condițiile în care contul Orange Money a fost alimentat cu cel puțin 500 lei și au fost efectuate cel puțin 2 tranzacții de plată cu el. În schimb, Orange Money specifică că folosește cursul valutar International VISA +1. Nu știam de el.
În fine, am trecut într-o seară după birou și în nici 10 minute eram plecat din Orange Victoriei cu aplicație instalată, cont IBAN, card virtual, bani în cont, iar băiatul de acolo m-a asigurat că va procesa el trimiterea cardului fizic la adresa pe care i-am lăsat-o. Nu-mi venea să cred. În drum spre casă mi-am achitat și o datorie, fericit că am intrat în rândul lumii. 🙂
Doar că o săptămână mai tarziu…
Ce se întâmplase. Cei din shop care au procesat cererea mea au procesat nimic. Odată ce s-a activat cardul virtual, cardul fizic nu mai poate fi cerut din sistem. Adică o faci degeaba, sau ceva. Cel puțin aceasta a fost explicația din call-center, unde am fost îndrumat să-mi șterg cardul din aplicație (sau l-a șters din call center, nu mai știu exact) și să fac cerere pentru unul fizic.
O săptămână mai târziu, ieri adică, m-a sunat cineva de la un curier să-și ceară iertare și să-mi ceară adresa completă căci colegii de la Orange nu o au și nu știe ce să facă. 🙂 În câteva ore am avut și cardul fizic, după două săptămâni și-o zi de vară de la drumul meu în Shopul Orange de la Victoriei.
Cam așa stă treaba cu serviciile financiare moderne în România. Suntem aproape, BCR și Orange au făcut deja primii pași, așteptăm și provincia. Apropo, să nu uit. Știu că aș fi putut plăti cu telefonul și alte device-uri, ori că aș fi putut deschide laptopul, însă eu unul prefer să nu mă avânt în discuții despre rachete în condițiile în care nu prea reușim să ne legăm la adidași. Mobile 1st. Ia-mi banii repede, ori îi va lua altul.
PS. În cazul în care te-ai întrebat de ce scrie Founder Member pe cardul meu, am găsit explicația aici:
Totodată, clienții care solicită în lunile următoare un card de debit Orange Money vor avea inscripționat pe acesta statutul de „Founder Member”, care oferă acces la beneficii precum 10% cash back la plata facturilor Orange sau reîncărcarea cartelelor PrePay Orange. De asemenea, clienții Founder Member vor avea reducere de 20% pentru smartwatch-urile cu funcție NFC, modelele Fitbit Ionic sau Versa, precum și pentru Garmin Vivoactive3 Music.
La întoarcerea în România am decis să îmi închid ce conturi mai am pe la bănci (am adunat vreo 3 în 10 ani) și să-mi deschid unul care are facilități cât mai apropiate de Revolut (asta știai deja), în ideea de a susține astfel de inițiative financiare care prețuiesc timpul și nu mă invită la bancă să semnez ț documente cu y clauze pentru un card de salariu. 🙂
Am închis la Unicredit – a durat câteva ore, am încercat la ING însă m-au trimis la sucursala unde am deschis contul (n-am mai ajuns), iar la CEC am aflat că am o poprire pe cont de vreo doi ani. Bani care s-au tras automat de la Unicredit la vremea respectivă, însă CEC nu a luat la cunoștință de acest lucru și toată lumea ridică din umeri.
În sucursale timpul a rămas pe loc, iar generațiile care vin din spate nu mai vor dosare cu șină și drumuri după carduri și servicii despre care citesc ca sunt posibile din canapea, în timp ce se mai omoară încă 150 de personaje din GOT. Și, ce să vezi despre aceste servicii? Sunt accesibile deja, worldwide.
Am comandat zilele trecute ceva pentru prima data din US. Livrare rapidă, a ajuns la DHL și m-am alovit pentru prima oară de ceea ce înseamnă să comanzi un produs cu origine non-UE. Nu știu câți ca mine au trecut prin mâna DHL România, însă compania nu cred că a primit vreun feedback de la clienți pe tema asta. Și zic asta deoarece sistemul implementat pentru aceste situații este contrar sloganului – Excellence. Simply delivered.
Fii atent cât de simply a fost.
Cum ajunge coletul la DHL România începi și primești sms-uri și emailuri. În primul SMS mi se cerea să le furnizez date personale și descrierea bunurilor către o adresă de email, sms ce a avut ca wingman și un email cu detalii despre fiecare modalitate prin care trebuie să plătesc sau să fac dovada plății datoriei vamale, în funcție de niște criterii. În fine, nu mi-am bătut capul prea mult.
Mă uitam la emailul care conținea și 5 documente atașate, dintre care unul de la Amazon către DHL cu detalii amănunțite despre fiecare produs în parte, și singura variantă normală la cap pe care am găsit-o a fost să le răspund cinstit că habar nu am ce vor de la mine și le-am dat un screenshot de pe Amazon în care se vedea și un Import Fees Depozit, despre care sunt sigur că se știa din momentul în care a preluat DHL pachetul.
Raspunsul a fost că da, nu am nimic de plată, însă aș avea de completat și semnat o declarație pentru ca DHL să poată efectua formalitatea vamală în locul meu. Era unul dintre cele 5 documente din primul email. Deci toată nebunia de până acum s-a rezumat la un .docx. Nu folosesc produse Microsoft, iar documentul de la DHL nu poate fi importat în alt soft deoarece e un doc custom, conține elemente precum căsuțe de bifat și se descentrează în ultimul hal.
Am reușit într-un final să-l trimit pe email completat și semnat, toată lumea mulțumită.
Acum, înțeleg că sunt diferite tipuri de vămuire, însă nu e nevoie să le cunosc pe toate. Mai ales când vânzătorul (Amazon în cazul nostru) a încasat banii pentru asta (estimativ, ce-i drept). Înțeleg și că statul român îmi bagă mâna în buzunar și-mi ia încă 40% din valoarea comandată drept datorie vamală (ce mizerie mi se pare exprimarea folosită!). Însă oricât de imbecilă mi se pare treaba asta pentru un mouse, o tastatură și un adaptor, îmi dau seama că nu e nimic de făcut aici.
Ce nu înțaleg este de ce, în 2019, în loc de acea adresă de email din sms, DHL nu a inclus un link personalizat către un site unde își poate centraliza și informația primită de la vânzător și fiecare client ar putea fi redirectat foarte simply către ce ar mai avea el de făcut. Ține de DHL treaba asta, nu de țara dosarului cu șină, și sunt sigur că simplifică cu mult procedura actuală. Și nu ar trebui să coste nici mult.
* Photo by 🇨🇭 Claudio Schwarz | @purzlbaum on Unsplash
Serios. Tu la ce te uiți la TV? Eu am renunțat de mai bine de un an cred, însă tot mai am încercări. Ultima s-a terminat prost, pentru ca Animal Planet HD s-a gândit să reîncălzească Alaska Monsters, un serial de acum vreo 4-5 ani, iar episodul pe care l-am văzut era o imbecilitate.
Închipuie-ți 6-7 neni, mai bine de jumătate trecuți de a 5-a tinerețe, în căutarea unui nu-știu-ce-lup, cu încă pe atâția oameni după ei prin pădure, vreo 3-4 zile la rând. După ce rad vreo 10 copaci și fac bartai cușca, singura lor dovadă că a fost un lup acolo sunt aceste zgomote.
Până și Măruță și-ar fi pus 1-2 întrebări!
* Photo by Sven Scheuermeier on Unsplash
Sunt foarte curios cum va fi primită treaba asta în toamnă și când se va extinde și în alte țări, Google Stadia fiind un fel de Netflix pentru jocuri pe care le poți juca folosind un browser Google Chrome (sau Google Cromcast pe TV cu HDMI) la o rezoluție de până la 4K. Clipul de mai jos este de acum două zile de la E3 și prezintă jocurile care vor fi de găsit pe Stadia încă de la lansare.
O să vedeți câteva titluri foarte mari de la Ubisoft, de la Assassin’s Creed până la Breakpoint, care va fi lansat în toamnă. Detalii pe gaming.boutique.
costin.ro 