O doamnă scriitor postează astăzi pe Facebook o glumă despre gripă. Ionuț – care a făcut de mic ceva transfuzii cu cifre în loc de sânge – preia postarea, eu văd cifre, semnalez un fake news, Ionuț revine cu un later edit și un heads up în comentarii.
Doamna scriitor editează postarea de mai sus la semnalarea mea și începe apoi un joc care s-a terminat rapid cu interzicerea accesului, ștergerea comentariilor și postarea unui apel la rațiune, calm, și la citit cărți, răsuflând ușurată prin comentarii că era să dea un fake news. Din grabă. Era la al treilea edit.
Deloc dezamăgitor, sunt chiar bucuros de turnura evenimentelor și susțin apelul. 🙂
Ce vreau să spun plecând de la întâmplarea asta.
Cred că cei care au muncit, au ajuns la audiențe interesante și pot polariza ușor discuții pe diferite teme sociale, au și o responsabilitate uriașă în ceea ce privește fabricarea și răspândirea de știri false. Fake news. Mai ales dacă afirmațiile pot fi alarmante și sunt susținute de date incorecte și încredere investită din partea cititorilor.
On topic, comparația din postare e irelevantă din cel puțin 3 motive:
– compara mere cu pere: doi viruși diferiți, două zone geografice / clime diferite etc
– datele erau, de fapt, la un an distanță una față de alta. q1 2019 în România vs. ianuarie 2020 în China
– sursele din China sunt, cel mai probabil, la fel de credibile precum “culturile” de varza
(Btw, au construit spitalul ăla?)
În plus, nu e ca și cum ne-am întalnit pe Facebook toți savanții necunoscuți în medicină, biologie, virusologie sau mai știu eu ce altă materie cu -gie la final. Suntem pită. Serios. Maxim ce putem dezvolta în direcția asta este boala în sine. 🙂
Revenind, nu cred că ideea de fake news se mai rezumă doar la acele știri fabricate intenționat în presă, ori de publicații gândite în acest sens, majoritatea purtând agende politice sau economice.
Suntem în 2020, social media ne-a pus de mulți ani un microfon în fiecare mână, iar acum avem și primele generații de vedete, influenceri, creatori de conținut independeți, sau orice altă clasificare vă place, care au crescut în social media fără legături cu media tradițională.
Sunt români pe Youtube, de exemplu, care ating audiențe comparabile cu cele ale televiziunilor.
Sunt creatori de conținut pasionați precum Jamila.
Cauza unor știri fals fabricate și distribuite în social media de către persoane cu audiențe mari poate fi și neatenția, la fel de bine cum poate fi și lipsa de educație sau cunoștințe, nevoia de a avea o opinie pe orice subiect, ori o eroare de calcul științific (eg. spanacul, de pe vremea când a intra în social media însemna să deschizi gura).
Suntem în 2020, social media ne-a pus de mulți ani un microfon în fiecare mână dându-ne posibilitatea de a cunoaște și de a ne adresa lumii întregi, însă mi se pare că, de cele mai multe ori, nu conștientizăm puterea pe care o au cuvintele și încrederea investită de către cititori.
Nici eu.
Iar asta se întâmplă pentru că, din diverse motive personale sau profesionale, ajungem să trecem totul prin filte măsurabile, precum click-uri, like-uri, share-uri, comentarii, vizualizări, ori ne gândim la orele la care să postăm, frecvența postărilor, ordinea lor, mediile pe care sunt distribuite și altele din seria asta.
Foarte puțini mai sunt atenți și la context, date, ori cronologii.
Devine mult mai importantă prezența online, iar subiectul este diluat și compensat cu mult mișto.
Iar treba asta eu nu o mai pot numi conținut și mi se pare mai periculoasă decât jurnalismul făcut cu drujba (eg. titluri imbecile, trusturi părtinitoare, sau agitatori precum Mălin Bot).
La tine cum se vede treaba asta cu responsabilitatea asupra conținutului pe care îl postezi în social media?
costin.ro 