Începând de vineri mi-am ținut non-stop telefonul în buzunar pentru a putea popula cu date aplicația Health de la Apple. Cum barul îmi este la mai puțin de 200m de casă (iar acasă telefonul îl las pe birou), cred că putem considera că datele de mai jos reprezintă activitatea mea din bar.
Vineri: 9.4Km, 14.1k pași, 128 etaje
Sâmbătă: 8.6Km, 13.2k pași, 92 etaje
Duminică: 9.9Km, 15.5k pași, 172 etaje
Nu cred că mai e nevoie să mă duc la sală, ori ceva. 😂
Nemulțumit de blocul în care locuiam, aseară am împlinit o săptămână de când am ajuns în Morella, un sat cu 2500 de suflete (însă cu peste 1M turiști peste vară) aflat în provincia Castellon din Spania, cu gandul de a-mi petrece următorii… să zicem că nu am neapărat un orizont de timp bine definit. Câțiva ani? O viață? Nu știu.
Drumul l-am făcut cu mașina, a durat fix 50h, dintre care 4 au fost dormite prin două parcări din Austria, după primele 26 de ore, și Germania, destul de aproape de Basel, unde cred că am trecut câteva sute de metri și prin Elveția, fiind condus de poliția de frontieră până la granița cu Franța. Un tunel și două intersecții mai departe, gen. 🙂
– la granița Ungariei cu România, 14 iulie 2018 –
M-am decis să plec din țară în ziua în care am scris articolul cu blocul. A durat o lună și jumătate, cea mai de lungă durată problemă fiind aceea de a-l pregăti pe Micky pentru drum. Da, la fel de năuc este și sistemul sanitar veterinar, mai ales că niciodată nu știi cât mai ai de plată, deoarece SIGUR mai apare un vaccin de 50 de lei la final care apare 85 pe chitanță.
Nu am reușit însă să termin cu România și să mă liniștesc. Mai am de inchis PFA-ul la ANAF, sau ceva de genul ăsta, deși este radiat nu-știu-de-unde, chestie care-mi stă fix ca o pietricică-n încălțăminte. Știi senzația. Și cred că aș mai trăi o viață dacă nu aș mai auzi de juriști și avocați. 🙂
A doua zi mi-au sosit și lucrurile pe care mi le-am trimis din România cu o firmă de transport: TV-ul, două monitoare Samsung, monitorul ultrawide de la AOC, un calculator și două birouri de la IKEA. Întreaga distracție m-a costat 250 de euro, iar oamenii au fost de comitet și mi le-au adus până la ușa casei în care locuiesc, deși nu erau obligați să facă asta.
– Gara de Nord, București, 12 iulie 2018 –
Cam aceasta este, pe scurt, radiografia unei emigrări.
Cât despre statutul de imigrant…
– Carrer de Sant Julià, Morella, 22 iulie 2018 –
Cum statul-degeaba nu funcționează la mine, două zile (și două drumuri până la Benicarló) mai târziu intram în posesia unui Número de Seguridad Social, lucru ce îmi dă posibilitatea să muncesc legal în Spania. Am să revin cu un articol în ceea ce privește treaba asta, poate mai sunt și alții interesați.
Și pentru ca sărbătorile să se țină lanț, tot aseară am împlinit 3 zile de când pot fi găsit în spatele barului Que de Que din Morella și sunt fericit că, de ziua mea, la schimbarea prefixului, mi-am făcut cadou o emigrare și un început care-mi place la nebunie pentru cea de-a doua jumătate a vieții mele.
Ceea ce vă urez și vouă. 🙂
– #selfie :-), Que de Que, Morella, 20 iulie 2018
Să presupunem că locuiești într-un bloc cu 10 etaje și nu prea te înțelegi decât cu vreo doi vecini. Unii injură, unii ascultă manele, unii repară chestii în fiecare weekend, nu există o ordine, ți se pare că pe holuri e murdar, sunt mereu penalizări la întreținere și altele din seria asta.
O perioadă încerci să ajungi la un consens, cel putin cu vecinii din proximitate. Mai putină gălăgie noaptea și în weekend, mai puține certuri, mai atenți cu muzica, chestii de genul. Doar că nu reușești, iar lucrurile se agravează. Unii vecini mor căzând pe scările umede, alții fură din banii administrației etc.
Întrebarea logică care se pune este ce faci?
Te muți într-un alt bloc care corespunde majorității cerințelor tale, ori continui cu procesul de aliniere a vecinilor la cel puțin câteva reguli de bun simț, care, cel mai probabil, îți va lua toată viața (ori niciodată), doar că te va modifica și pe tine. Și nu în bine, dar o faci pentru copii, evident, nu? Au prieteni, scoală etc.
Iar acum să extrapolăm la România. Căci acesta este exercițiul despre care-ți aminteam în titlu, iar rezolvarea, din punctul tău de vedere, o poți lăsa în comentarii. 🙂
PS. E o metaforă treaba cu blocul. Nu o luați razna cu procente and shit. 🙂
În ultima perioadă am urmărit pe Netflix doar shouri de stand-up comedy*, iar supriza a venit din partea a doi comedianți din Malaezia ale căror speciale Netflix le-am văzut zilele acestea și mi s-au părut cu mult mai bune decât a multor americani.
Acestea două:
🎞 Kavin Jay: Everybody Calm Down! (trailer)
🎞 Harith Iskander: I Told You So (trailer)
Mi-a plăcut mai mult Kavin Jay, însă Harith Iskander este considerat “the Godfather of Stand-Up Comedy” în Malaezia, deținând și ceva premii în stand-up comedy prin Asia. O să râdeți maxim. 🙂
Păreri? Alt show care merită văzut este… ?
* mi se par variante mai bune decât serialele, care sunt teroriste din punct de vedere al timpului consumat.
A trecut aprope 1 an de când chinui în fiecare zi o pereche de căști de la Sennheiser și sunt aproape la fel ca în prima zi. Zic aproape căci i-am rupt din greșeală o chestie foooaarte mică la una dintre căști, chestie care ține cablul într-o animită poziție, însă nu mă deranjează.
Este prima pereche de căști in-ear care a rezistat la mine în urechi mai mult de 2-3 zile, iar motivul principal este materialul dopurilor și faptul că vin în 3 mărimi, iar cea mai mică este perfectă pentru mine. Al doilea este faptul că Sennheiser mi-a arătat că mișto nu înseamnă neapărat bași și volum maxim.
Înseamnă și un pic de calitate fără să-ți măcelărești timpanul.
Personal îmi place și forma – se fixează ușor în ureche, precum și combinația de roșu cu negru a cablurilor. Iar de câteva luni le port cu mine peste tot, lucru pe care l-am realizat abia astăzi. 🙂 Atât de aproape de mine sunt.
Ce vreau să zic cu asta.
Cu sau fără Black Friday, dacă ai nevoie de o recomandare în ceea ce privește o pereche de căști in-ear, pe asta o ai de la mine: Sennheiser Momentum In-Ear I. Din punctul meu de vedere bate orice pereche de căști de la oricare producător de smarphone-uri (nu am testat wifi-urile de la Apple).
Nu este o pereche de căști ieftină, însă nici nu trebuie să îți vinzi un plămân pentru a o avea. Poate doar să aștepți un Black Friday.
Costă 330 lei (iPhone / Android), redus de la 449 lei, la AVStore (de unde o am și eu), iar dacă ai nevoie și de o încurajare, tot ce pot să-ți spun e că “sunetul clar”, “ergonomice” și “durabile” sunt trei promisiuni pe care cei de la Sennheiser și le-au respectat cu Momentum.
Restul, look și culori, este doar o chestiune de gust. 🙂
Nu cred că există demon mai mare de înfruntat pe lumea asta, altul decât cel al neputinței și disperării în fața morții. Ăsta te dezbracă, îți lipește genunchii de podea, îți coase buzele și te golește într-o secundă. Sau mai puțin de atât, cam cât durează să-i spui pe unul dintre numele pe care le poartă. Cancer.
L-am întâlnit nedrept, cheltuind ore, zile, săptămâni și luni de parcă ar fi la promoție. Și așa și era, chit că realizam sau nu. Erau la promoție. Ultima, pentru cei care, pentru anii ce urmează, plătesc prețul întreg al celor 21g, indiferent de cât, ce și cum au cheltuit până atunci.
Nu ne-am văzut niciodată culcat pe un pat, l-am cunoscut stând pe un scaun, în mașină, prin casele altor oameni, însă, de cele mai multe ori, pe un scaun de spital, precum cel pe care a stat Cătălin, sâmbătă, la 5am, în vitrina galeriei GALATECA (strada C.A. Rosetti nr. 2-4, Bucuresti), în cadrul unei campanii de strângere de fonduri pentru MagicHOME, un refugiu pentru părinții copiilor bolnavi de cancer, situat pe Fundeni, lângă cel mai mare spital oncologic din România.
Cum mare parte dintre acești copii provin din familii cu o situație financiară modestă și din afara Bucureștiului, costurile mari pentru transport și cazare sunt motivul nr. 1 pentru care sunt diagnosticați târziu, vizitele și tratamentele sunt amânate sau întrerupte, iar toate lucrurile astea nu fac altceva decât să reducă semnificativ șansele de vindecare ale copiiilor.
Și așa ajung părinții acestora să locuiască, practic, pe un scaun.
« Magic Home este o clădire de 700 de mp în care îşi vor găsi refugiul zilnic 30 de părinţi. Renovarea a început în urmă cu 3 săptămâni şi ar putea fi gata în mai puţin de 2 luni. Dacă se va întâmpla aşa, la începutul anului viitor Magic Home va fi dată în folosință.
Casa cu 3 etaje va avea 12 dormitoare, 8 băi şi mai multe bucătarii utilate, unde oameni vor găsi tot ce au nevoie. Iar în spaţiul exterior de 1000 de mp. vor fi amenajate locuri de joacă. Aici vor primi şi consiliere psihologică. » (de aici)
Cum putem să-i ajutăm? Uite cum:
✓ Putem contribui cu 2€ trimițand MAGIC, prin SMS, la 8844.
✓ Putem contribui sunând la 0724.292.672 pentru a te programa în vitrină.
✓ Putem contribui distribuind pe rețelele sociale cele două mesaje de mai sus.
costin.ro 