Începând de vineri mi-am ținut non-stop telefonul în buzunar pentru a putea popula cu date aplicația Health de la Apple. Cum barul îmi este la mai puțin de 200m de casă (iar acasă telefonul îl las pe birou), cred că putem considera că datele de mai jos reprezintă activitatea mea din bar.
Vineri: 9.4Km, 14.1k pași, 128 etaje
Sâmbătă: 8.6Km, 13.2k pași, 92 etaje
Duminică: 9.9Km, 15.5k pași, 172 etaje
Nu cred că mai e nevoie să mă duc la sală, ori ceva. 😂
Nemulțumit de blocul în care locuiam, aseară am împlinit o săptămână de când am ajuns în Morella, un sat cu 2500 de suflete (însă cu peste 1M turiști peste vară) aflat în provincia Castellon din Spania, cu gandul de a-mi petrece următorii… să zicem că nu am neapărat un orizont de timp bine definit. Câțiva ani? O viață? Nu știu.
Drumul l-am făcut cu mașina, a durat fix 50h, dintre care 4 au fost dormite prin două parcări din Austria, după primele 26 de ore, și Germania, destul de aproape de Basel, unde cred că am trecut câteva sute de metri și prin Elveția, fiind condus de poliția de frontieră până la granița cu Franța. Un tunel și două intersecții mai departe, gen. 🙂
– la granița Ungariei cu România, 14 iulie 2018 –
M-am decis să plec din țară în ziua în care am scris articolul cu blocul. A durat o lună și jumătate, cea mai de lungă durată problemă fiind aceea de a-l pregăti pe Micky pentru drum. Da, la fel de năuc este și sistemul sanitar veterinar, mai ales că niciodată nu știi cât mai ai de plată, deoarece SIGUR mai apare un vaccin de 50 de lei la final care apare 85 pe chitanță.
Nu am reușit însă să termin cu România și să mă liniștesc. Mai am de inchis PFA-ul la ANAF, sau ceva de genul ăsta, deși este radiat nu-știu-de-unde, chestie care-mi stă fix ca o pietricică-n încălțăminte. Știi senzația. Și cred că aș mai trăi o viață dacă nu aș mai auzi de juriști și avocați. 🙂
A doua zi mi-au sosit și lucrurile pe care mi le-am trimis din România cu o firmă de transport: TV-ul, două monitoare Samsung, monitorul ultrawide de la AOC, un calculator și două birouri de la IKEA. Întreaga distracție m-a costat 250 de euro, iar oamenii au fost de comitet și mi le-au adus până la ușa casei în care locuiesc, deși nu erau obligați să facă asta.
– Gara de Nord, București, 12 iulie 2018 –
Cam aceasta este, pe scurt, radiografia unei emigrări.
Cât despre statutul de imigrant…
– Carrer de Sant Julià, Morella, 22 iulie 2018 –
Cum statul-degeaba nu funcționează la mine, două zile (și două drumuri până la Benicarló) mai târziu intram în posesia unui Número de Seguridad Social, lucru ce îmi dă posibilitatea să muncesc legal în Spania. Am să revin cu un articol în ceea ce privește treaba asta, poate mai sunt și alții interesați.
Și pentru ca sărbătorile să se țină lanț, tot aseară am împlinit 3 zile de când pot fi găsit în spatele barului Que de Que din Morella și sunt fericit că, de ziua mea, la schimbarea prefixului, mi-am făcut cadou o emigrare și un început care-mi place la nebunie pentru cea de-a doua jumătate a vieții mele.
Ceea ce vă urez și vouă. 🙂
– #selfie :-), Que de Que, Morella, 20 iulie 2018
costin.ro 