Un exercițiu despre emigrare

Să presupunem că locuiești într-un bloc cu 10 etaje și nu prea te înțelegi decât cu vreo doi vecini. Unii injură, unii ascultă manele, unii repară chestii în fiecare weekend, nu există o ordine, ți se pare că pe holuri e murdar, sunt mereu penalizări la întreținere și altele din seria asta.

O perioadă încerci să ajungi la un consens, cel putin cu vecinii din proximitate. Mai putină gălăgie noaptea și în weekend, mai puține certuri, mai atenți cu muzica, chestii de genul. Doar că nu reușești, iar lucrurile se agravează. Unii vecini mor căzând pe scările umede, alții fură din banii administrației etc.

Întrebarea logică care se pune este ce faci?

Te muți într-un alt bloc care corespunde majorității cerințelor tale, ori continui cu procesul de aliniere a vecinilor la cel puțin câteva reguli de bun simț, care, cel mai probabil, îți va lua toată viața (ori niciodată), doar că te va modifica și pe tine. Și nu în bine, dar o faci pentru copii, evident, nu? Au prieteni, scoală etc.

Iar acum să extrapolăm la România. Căci acesta este exercițiul despre care-ți aminteam în titlu, iar rezolvarea, din punctul tău de vedere, o poți lăsa în comentarii. 🙂

PS. E o metaforă treaba cu blocul. Nu o luați razna cu procente and shit. 🙂

Author: Costin

Hello! 👋 🇷🇴👤 @costinro on any social media platform // background in digital advertising (agencies) & publishing (TV news, social media & online games).

4 thoughts on “Un exercițiu despre emigrare”

  1. După ce mi-a plecat cel mai bun prieten, nu mai stau nici eu mult. Încerc să fac bine cât pot, dar nu cu prețul meu. Nu mi-s născut martir. O fi fi-miu, poate, dar e treaba lui :))

    Like

Lasă un comentariu: