Banchetul sau Despre iubire

📚 «Banchetul sau Despre iubire» – Platon

Despre Platon am mai amintit de câteva ori pe blog, în recenzia cărții «Ce este dragostea, Socrate?» de Nora Kreft, cartea nemțoaicei având un setup inspirat din cel al cărții din titlul acestui articol, dar și într-unul din semnele de carte, în care am citat un pasaj dintr-un discurs al lui Phaidros de slăvire a lui Eros (vezi Ce-ar fi daca societatea ar fi formata din iubitori si iubitii lor?).

Mi se pare amuzant că, deși l-am cumpărat pe Platon pentru a-l citi, de fapt, pe Socrate, m-am suprins comandând săptămâna ce a trecut încă trei cărți ale acestuia, tot despre Socrate. Mi-a plăcut mult Banchetul – pasajul de istorie din prefață, multitudinea de personaje, setupul, istoria, dar și discursurile și construcția acestora. Și m-a suprins (plăcut) naturalețea homosexualității.

🛒 O poți cumpăra de aici:
📚 «Banchetul sau Despre iubire» – Platon

Mai adaugă în coș și:
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft (vezi recenzia)

🔔 Abonează-te la blog prin RSS, prin email introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Am citit-o pe îndelete, impresionat (și) de prefața care numără 75 de pagini (practic, încă o carte), un adevărat studiu al vremurilor, al personajelor și al discursurilor fiecăruia dintre cei care au fost prezenți la acel banchet și i-au dedicat câte o cuvântare elogioasă lui Eros (Cupidon, cum este el cunoscut pe pandantive și alte lănțișoare :)). Vinovat este Pentru Creția, cel care a tradus și cartea.

Conform lui Platon, banchetul despre care se vorbește în carte are loc în ianuarie 416 î.Hr., iar povestea acestuia de către Apolodor în 404 î.Hr., cu 5 ani înainte de executarea lui Socrate, acesta făcându-se vinovat de crima “de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor”. A murit bând cucută (obligat).

Bancheturile erau o obișnuință a acelor vremuri în lumea bună din Atena. Se strângeau mai mulți la cineva acasă, se mânca și se bea până la epuizare, dar se și filosofa pe o anumită temă propusă de gazdă, fiecare comesean luând, pe rând, cuvântul. În Banchetul lui Platon, după cum spune și titlul, subiectul propus a fost dragostea, iar cuvântările l-au elogiat pe Eros.

Banchetul este un continuu dialog printre aceste declarații, dialog care ar fi trebuit să se încheie magistral cu Socrate dacă nu ar fi venit și Alcibiade, un politician atenian ajuns general, șef al grupării democratice, care, beat fiind, a încheiat Banchetul cu o povestire despre Socrate care l-ar fi amăgit într-o seară în care Alcibiade îi declarase dragostea acestuia.

Iată ce-i spunea acestuia într-o seară când, într-un final, Socrate a acceptat să rămână peste noapte la el.

Mă gândesc că, dintre toți oamenii care m-ar putea iubi, numai tu ești vrednic de asta și mi se pare că, deși mă iubești, șovăi să mi-o spui. Iar eu nu cred că este o nesocotință să nu te bucuri de mine, precum și, în măsura în care ai avea nevoie, de tot ce am eu, avere, prieteni, tot.

Pentru mine nimic nu este mai însemnat decât desăvârșirea mea, de câtă m-aș dovedi eu în stare, și nu cred că pentru asta aș putea găsi ajutor mai de seamă decât tine. Prin urmare, dacă nu m-aș dărui unui om ca tine, m-aș simți mult mai rușinat în fața celor cu minte decât aș fi în fața celor mulți și fără minte dacă al face-o.

După cum v-ați dat deja seama, Alcibiade, ca și alții care au participat la Banchet, a fost homosexual. Iar Socrate nu, acesta iubindu-i platonic pe toți; ca un tată, sau frate, cum a observat și Alcibiade dimineața, trezindu-se neatins de Socrate.

Revenind la Banchet și la elogierea zeului iubirii de către Socrate, acesta-și începe pledoaria dialogând cu comesenii despre ce a spus fiecare, după care amintește de Diotima, o preoteasă din Mantineea (apare și în ultimul capitol din cartea Norei Kreft – «Ce este dragostea, Socrate?»), aceasta fiind, de fapt, persoana despre care Socrate susține că l-a învațat ce-i dragostea.

Un sumar al conceptului de iubire, așa cum se dezvăluie aceasta în dialogul dintre Diotima și Socrate, îl face Petru Creția în prefață, dar am să-l preiau și aici, la finalul acestui articol, nu înainte de a vă recomanda cartea cu ambele mâini. Mie mi-a plăcut maxim și mi-a deschis apetitul și pentru alte opere ale lui Platon.

Iată structura și rezultatele iubirii la care îl supune Diotima pe Socrate:

A. Obiectul iubirii

a iubi înseamnă a dori ceva ce-ți lipsește;

a iubi înseamnă a dori ceva frumos;

a iubi înseamnă deci a dori ceva bun (frumosul fiind doar un caz particular al binelui);

a dori ceva bun înseamnă a dori să-l ai, și să-l ai mereu;

a dori posesia perpetuă a ceva bun înseamnă a năzui la fericire;

toți oamenii doresc fericirea ca posesie perpetuă a binelui;

B. Natura iubirii

prin mereu trebuie să înțelegem nemurirea;

năzuind către posesia perpetuă a binelui năzuim la nemurire;

năzuința noastră la nemurire este un fel de a fi divin și de a dobândi beautitudinea divină;

năzuința noastră la nemurire este un fel de instinct al nemuririi de origine divină; ea ia în noi forma unui preaplin de rodnicie care aspiră să procreeze;

instinctul procreației, ca năzuințăla nemurire, deci la condiția divină, este un preaplin de rodnicie care nu se poate împlini decât în prezența frumuseții, pentru că doar ea concordă cu divinul (urâtul fiind, prin raport divin, discordant); așadar iubirea este dorința de a procrea, de a ne descărca de preaplinul rodniciei noastre procreând întru frumos;

frumusețea nu este deci obiectul iubirii, ci un catalizator; ea singură nu poate ajuta să ne descărcăm de preaplinul dorinței (în prezența urâtului, dorința devine suferință); obiectul iubirii este cel determinat sub A.

Cam asta-i treaba cu dragostea. 🙂

🛒 O poți cumpăra de aici:
📚 «Banchetul sau Despre iubire» – Platon

Mai adaugă în coș și:
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft (vezi recenzia)

📖 Ce-ar fi daca societatea ar fi formata din iubitori si iubitii lor?

Zilele acestea citesc 🛒 «Banchetul sau Despre iubire» scrisă de Platon, iar citatul de mai jos face parte din discursul lui Phaidros, un om destul de sărac, prieten cu medici precum Eriximah, dar și educat, urmând cursurile unor sofiști faimoși. Phaidros îl elogiază pe Eros, zeul iubirii, personajul fiind, de altfel, și titlul unei alte opere ale lui Platon – 🛒 «Phaidros sau Despre frumos».

Pentru mai multe interpretări sau descrieri ale iubirii, vă semnalez semne de carte, o secțiune pe care am început-o în urmă cu câțiva ani cu un pasaj despre dragoste ce îi aparține psihiatrului vienez și părintele logoterapiei, Viktor Frankl. Acum, în semne de carte, majoritatea exemplelor sunt descrieri ale iubirii, fiind, ca și Nora Kreft, atent la astfel de pasaje prin cărțile pe care le citesc.

Uite, dacă s-ar putea alcătui o cetate, sau o armată, făcută numai și numai din iubitori și din iubiții lor, nu s-ar putea închipui o adunare de oameni mai bine rânduită decât a lor, pentru că, în chip firesc, ei s-ar abține de la orice fapte urâte și s-ar întrece între ei, fiecare încercând să câștige prețuirea celorlalți. Iar, luptând alături, strâns uniți, o mână de asemenea războinici aș zice că ar fi în stare să biruiască omenirea întreagă.

Să nu vă mire dacă, citind secvența de discurs de mai sus, ați simțit o nuață de iubire pederastă. La masa banchetului lui Platon sunt prezenți și homosexuali, tema iubirii între bărbați fiind destul de comună în Atena acelor vremuri, prin urmare și în Banchetul lui Platon.

📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft

Nora Kreft are un doctorat în filosofie, iar în prezent lucrează ca asistent în cercetare pe tema iubirii și autonomiei la Catedra de antropologie filozofică la Institutul de Filosofie al Universitatății Humboldt din Berlin. Interesele sale filozofice se află în domeniul eticii, filozofiei minții și filozofiei antice, iar în mass-media a apărut ca expert pe tema „Filosofia iubirii”.

«Ce este dragostea, Socrate?» a fost publicată în noiembrie 2019 (Was ist Liebe, Sokrates?), iar Nora Kreft pare a fi autorul perfect pentru o astfel de carte, fiind foarte curioasă și studiind iubirea, dar și implicațiile pe care le poate avea etica și filosofia asupra acestei emoții. Prin urmare, inspirația din Banchetul lui Platon nu ar trebui să ne surprindă.

Iar dacă Platon a descris un dialog despre dragoste între oameni din societatea bună din Atena, care, la vremea respectivă, avea obiceiul de a se strânge pe la casa unuia dintre ei și de a dialoga în jurul mesei și printre râuri de băutură, cu mari șanse de a se termina chiar și cu o orgie între bărbați, Nora aduce mult umor oferind un context contemporan unei dezbateri atemporale.

🛒 O poți cumpăra de aici:
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft

Mai adaugă în coș și:
📚 «Banchetul sau Despre iubire» – Platon
📚 «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filozof» – Marie Robert

🔔 Abonează-te la blog prin RSS, prin email introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Nora Kreft propune un exercițiu de imaginație, exercițiu care, în ciuda profunzimii de care poate da dovadă prin simpla enumerare a comesenilor unui banchet filosofic pe tema iubirii, sfărșește prin a fi, chiar și pentru profani, o sursă de idei filosofice ce pot fi digerate de oricine, în orice etapă a vieții. În plus, contextul, atât de contemporan, este inundat de un umor cum rar am văzut.

Acțiunea cărții se petrece în Königsberg, Prusia, acasă la filosoful german Immanuel Kant despre care se spune că nu și-a părăsit orașul natal, care, astfel, îi ia locul poetului Agathon din Banchetul. Subiectul dezbaterii este, evident, dragostea, contextul este asemănător celui din Banchetul lui Platon (o masă și o dezbatere în lumea bună), iar invitații…

filosoful grec Socrate (469 î.Hr.-399 î.Hr.), un înțelept al filosofiei care considera că o viață în care nu-ți adresezi întrebări fundamentale nu merită trăită
filosoful numid Augustin (354-430), un intelectual din Numidia (astăzi Algeria) care a fost convertit la creștinism și, în cele din urmă, sanctificat de către creștini
filosoful danez Søren Kierkegaard (1813-1855), care, în singura lucrare despre iubire (Faptele iubirii), tratează legătura dintre iubirea creștină, veșnicie și puterea transformatoare a iubirii
medicul neurolog austriac Sigmund Freud (1856-1939), parintele psihanalizei, care considera ca libidoul este explicația esențială a comportamentului uman
fiosoful german Max Scheler (1874-1928), căsătorit de câteva ori, care considera iubirea și ura drept rațiuni fundamentale ale acțiunii omenești
scriitoarea franceză Simone de Beauvoir (1908-1986), feministă ateu ce dezbate deseori primejdia care o reprezintă pentru femei iubirea în condiții patriarhale
filosoafa irlandeză Iris Murdoch (1919-1999), profesor de filosofie la Oxford care, căsătorită cu John Baley, a avut o relație deschisă în care a iubit mult și cu pasiune, și femei, și bărbați

7 reprezentați ai societății bune, a spumei, filosofi din perioade diferite ale ultimilor 2500 de ani, acasă la Immanuel Kant (1724 – 1804), un burlac convins (necăsătorit, fără copii) care a scris despre iubire uimitor de puțin – ca să o citez pe Nora -, acesta considerând că iubirea este dubioasă din punct de vedere moral și că dragostea exclusivă din relațiile erotice este ceva pur patologic.

Ca și în cazul Banchetului lui Platon, capitolele acoperă câte o temă care îi are în centru pe câte unul dintre fiecare dintre cei 8 comeseni, fie ca se vorbește despre iubire cu înțelepciune (evident, Socrate deschide dialogurile din casa lui Kant), fie că se dezbate plăcerea, imposibilitatea înlocuirii ființei iubite, ori arta iubirii, fie teme contemporane precum aplicațiile de dating.

Dialogurile sunt pline de umor, contextul creat fiind de asemenea haios. Gândește-te că din toți cei de la masă Socrate avea smartphone, iar, la un moment dat, Augustin a descărcat Tinder (bănuiesc că era tinder după mecanismul de swipe stânga/dreapta care a consacrat-o), Socrate i-a făcut o poză lui Kierkegaard, iar Freud l-a combinat cu Diotima, care a acaparat ultimul capitol.

Diotima apare în Banchetul lui Platon și se presupune că este un personaj fictiv, închipuit de Socrate, care apare în timpul discursului pe care acesta l-a avut la banchetul din casa lui Agathon, cu 2000 de ani înainte de întâlnirea din casa lui Kant, aceasta fiind, după spusele lui Socrate o preoteasă din Mantineea, care, în Banchetul, scrie tot discursul înțeleptului.

Cartea se încheie cu plecarea Diotimei, cu Socrate care-i dă lui Kierkegaard numărul de telefon al acesteia pentru a continua în particular discuțiile, cu Immanuel Kant rugându-i pe ceilalți să nu plece, cu Max cântând și un Augustin cu chef de dans, toate acestea relatate de Iris Murdoch care se întinsese să se odihnească și care, la final, adoarme șoptind un titlu al formației Beatles.

“Immanuel, dragul meu prieten… All we need is love…”

«Ce este dragostea, Socrate?» mi se pare o carte de nelipsit din biblioteca fiecăruia, doar din simplu fapt că, în doar 190 de pagini pe care le are, îți oferă acces la diferite interpretări ale celei mai puternice emoții a noastră, interpretări ce vin în timpul unui dialog imaginar dintre câțiva filosofi care au marcat fundamental gândirea omenirii în ultimii 2500 de ani.

«Ce este dragostea, Socrate?» mi se pare o carte de nelipsit din biblioteca fiecăruia mai ales dacă filosofia nu s-a regăsit printre interesele pe care le-am avut când a venit vorba de a citi. Deschide ferestre către filosofi importanți ai vremurilor, dar și apetitul pentru a descoperi operele oaspeților lui Immanuel Kant, la final fiind prezentă o bibliografie foarte generoasă.

«Ce este dragostea, Socrate?» mi se pare o carte de nelipsit din biblioteca fiecăruia pentru umorul Norei Kreft. Pe mine m-a amuzat teribil cartea dânsei și am râs cu zgomot, nu de puține ori, imaginându-mi dialogurile dintre invitați ca pe un film, dar și circumstanțele comice în care Nora Kreft i-a poziționat de multe ori pe fiecare dintre aceștia. Vezi Socrate cu smartphone.

«Ce este dragostea, Socrate?» mi se pare o carte de nelipsit din biblioteca fiecăruia.

🛒 O poți cumpăra de aici:
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft

Mai adaugă în coș și:
📚 «Banchetul sau Despre iubire» – Platon
📚 «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filozof» – Marie Robert