Tag: Editura Trei

Despre Erich Fromm am tot scris. Între timp, cu fiecare carte citită, și am deja 6 cărți scrise de Fromm pe care le-am citit din august și până în prezent – 3 doar în prima jumătate a lunii ianuarie 2022 -, Fromm a devenit autorul, psihiatrul, umanistul și sociologul meu preferat. 🙂 Bașca faptul că îl găsesc citat și prin alte cărți care mi-au plăcut maxim, ultima dintre ele fiind “Poate ar fi bine să discuți cu cineva” de Lori Gottlieb.

«A avea sau a fi» este o carte care, deși foarte superficial spus, te poate ajuta să nu mai ai reacții de genul “Băi, aștia au luat-o razna de tot?” atunci când te uiți la știri, sau dai peste certuri interminabile pe Facebook, ori peste discrepanța dintre ce se întâmplă în lume și pozele / storyurile de pe Instagram. Poate intra greu deoarece Fromm prezintă o viziune umanistă într-o lume în care hedonismul și narcisismul ies în fiecare zi la cafea.

Iar când mă refer la o viziune umanistă, mă refer la tot ceea ce societatea noastră își dorește, cel puțin la nivel declarativ, să fie și nu reușește, deși, personal, aș plusa afirmând că nici nu-și mai dorește. Mă refer la ceea ce fiecare dintre noi (vrem să) afișăm pe Facebook, de exemplu, doar că de cele mai multe ori nu ne iese, ne iese altceva, sau ne împiedicăm în ceea ce azi denumim dublu standard, iar dacă preferați resursele nemțești, moralitate dublă.

De exemplu, absolut fiecare dintre noi iubim natura la nivel declarativ, pare că înțelegem legătura dintre specia noastră și aceasta – ori măcar(!) beneficiile pe care le are asupra noastră -, dar atitudinea noastră colectivă față de natură este ostilă, indiferent de câte avertizări de genul 🌿 Code RED for humanity ar exista, ori de câte animale ar fi listate ca fiind pe cale de dispariție. Fromm merge și mai departe și afirmă că o disprețuim.

Deși cartea de față a fost publicată în 1976, cea de-a doua revoluție industrială pe care generațiile noastre o trăiesc și consumerismul extrem pe care-l hrănim cu toții nu au făcut nimic altceva decât să amplifice constatatările din teoriile lui Fromm și să le facă mult mai ușor de observat și de înțeles de către orice posesor de smartphone cu acces la internet, bunăvoință și puțin curaj de a se privi în oglindă. Sau poate mai mult curaj decât orice altceva.

Că ne place sau nu, că ne convine sau nu, că acceptăm sau nu, dezvoltarea de care avem parte în secolul acesta amenință umanitatea din toate punctele de vedere. Mai mult decât atât, egocentrismul, egoismul, narcisismul și lăcomia au ajuns printre virtuțile preferate ale societății, sistemelor, dar și ale naturii umane, iar cei care sunt lipsiți de acestea sunt considerați inadaptați ai sau imaturi pentru lumea în care trăim, majoritatea trăind dublul rol de vânzător, dar și produs.

Acesta este punctul de plecare al lui Erich Fromm în “A avea sau a fi”, o carte care tratează exhaustiv cele două concepte, dar și diferențele dintre ele. Mă gândesc că poate ridica uneori sprâncelele cititorilor, însă, dacă acest lucru se întâmplă, cauza nu este decât una singură. “A avea” este normalitatea. Cultura noastră se bazează pe “a avea”. Discursul nostru se bazează pe “a avea”. Orice costă, orice este de vânzare, orice poate fi deținut.

Chiar și tu ai un cost, pe care managerul tău îl calculează de cele mai multe ori la oră.

«A avea sau a fi» este o carte de 240 de pagini, a fost publicată pentru prima dată în 1976, cu patru ani înainte de decesul lui Fromm, iar în România a apărut pentru prima oară în 2013. Ediția pe care am citit-o eu a fost republicată în 2021 de către Edutura Trei și conține trei părți, fiecare dintre ele având câte trei capitole: 1. Înțelegerea diferențelor dintre a avea și a fi, 2. Analiza diferențelor fundamentale dintre cele două moduri de existență și 3. Omul și noua societate.

Fromm analizează toate implicațiile celor două forme de existență, implicații pe care le au asupra tuturor aspectelor in viața noastră, de la învățare, memorie și conversație, până la autoritate și exercitarea acesteia, credința, iubirea, religia, dar și idei practice pentru a putea fi din nou. Pentru umanitate. Pentru o societate centrată pe persoane,  o societate ocupată de fericirea acestora pe termen lung, și nu una centrată pe lucruri, dominată de substative alăturate verbului a avea.

Personal, mi se pare că Erich Fromm are un dar extraordinar de a explica lucrurile extrem de simplu, cu o claritate care mi se pare de invidiat – am putea să-l comparăm cu Epictet printre stoici -, iar, cum spuneam mai sus, ultimii 40+ de ani care au trecut de la publicarea acestei cărți nu au făcut altceva decât să o facă mult mai ușor de ințeles, exemplele pe care le oferă fiind, datorită rețelelor sociale, ușor de identificat în jurul fiecăruia dintre noi.

Conversația

Diferența dintre a avea și a fi poate fi ușor observată în două exemple de conversații. Să considerăm o conversație tipică ce survine într-o dezbatere dintre doi oameni, în care A are opinia X, iar B are opinia Y. Fiecare dintre ei se identifică cu opinia sa. Ceea ce contează pentru fiecare este să găsească argumente mai bune, adică mai rezonabile, pentru a-și apăra opinia. Niciunul nu se așteaptă să-și schimbe propria părere sau ca oponentul să și-o schimbe pe a lui. Fiecare se teme să-și schimbe părerea, tocmai pentru ca ea este una dintre posesiunile sale, iar pierderea ei ar echivala cu o sărăcire.

Recunoașteți majoritatea covârșitoare a discuțiilor de pe Facebook? Mediul social și tipul de comunicare nu numai că încurajează (Facebook: tehnic, prin algoritmi), ci și permit (tipul de comunicare: asincron – decalaj între răspunsuri) ca aceste conversații să atragă cât mai multă lume (engagement), dându-le actorilor posibilitatea de a-și îmbunătăți abilitățile, deși, de cele mai multe ori, realitatea este total diferită.

Un alt exemplu, probabil mai bun, dar evitat în discuțiile din spațiul public, sunt aplicațiile de dating: Tinder, Bumble, Facebook Dating, ori, mai nou, secțiuni precum Connect din aplicația Pattern. Trecând peste superficialitatea unei alegeri (swipe right), conversațiile sunt influențate de comunicarea asincron, iar recompensele imediate (confirmare: număr de match-uri) sunt mult mai apreciate decât o continuare (umană, de altfel) prin măcar un telefon.

Lucrez exclusiv în marketing și comunicare de mai bine de 10 ani și am fost de toate părțile posibile ale unui contract, însă am încercat să înțeleg industria mai departe de contracte, actori, teorii și practici. Să înțeleg și impactul pe care-l are în societate, însă să-l și pot conștientiza – fie că vorbim despre impactul pecuniar, fie că vorbim despre timpul pe care-l consumăm unei audiențe (din poziția unui creator de conținut) –  pentru a-l face mai bun.

Într-unul dintre capitole, Fromm analizează și caracterul de marketing și criza de identitate a societății moderne, criză provocată de faptul că membrii săi sunt mai degrabă instrumente, prea puțin preocupate – într-un mod paradoxal – de interesul propriu, a căror identitate se bazează pe participarea lor la o organizație, orice ar putea însemna asta. Exemple sunt la tot pasul, de la corporații la instituții birocratice gigant, de la galerii de fotbal la grupuri de hate pe Facebook.

Dar pentru că succesul depinde în mare măsură de felul în care fiecare își vinde personalitatea, omul se percepe pe sine ca pe un produs sau, mai degrabă, se percepe simultan atât ca vânzător cât și ca produs ce trebuie vândut. Persoana nu este preocupată de viața sau de fericirea sa, ci ea urmărește să devină vandabilă.

Iar dacă ne uităm în jur, observăm că indiferent de profesie, absolut toți nu facem altceva decât să satisfacem o singură dorință, și anume aceea de a răspunde cererii pieței.

Erich Fromm amintește și despre alternative la dezvoltarea socio-economică catastrofală pentru om și umanitate, însă acestea au la bază ceea ce numim schimbare. Iar despre schimbare știm, căci de aceea petrecem atât timp pe Facebook, că ar trebui să se întâmple celorlalți, niciodată nouă. 🙂 Schimbarea nu este un proces ușor, iar despre acesta am mai scris în câteva rânduri și pe blogul de față, fie că vorbim despre schimbarea felului de a fi, a obiceiurilor, ori a caracterului.

• De unde provine greutatea in a ne schimba felul de a fi, ori obiceiurile (vechi)?
• Conditiile schimbarii caracterului uman

Cred că o să vă placă «A avea sau a fi». Și cred că o să vă placă și Erich Fromm. Un autor pe care îi recomand cu ambele mâini și o carte care clarifică foarte multe aspecte ale vieții (sănătoase) și vă va schimba. Pentru o viziune updatată la lumea care ne înconjoară, alături de Erich Fromm vi-i recomand și pe Rutger Bregman și Simon Sinek, autori pe care i-am amintit în articolul despre cărțile și autorii de care m-am bucurat în 2021.

Bonus:

🛒  O poți cumpăra de aici:

📚 «A avea sau a fi» – Erich Fromm | 🛒

O recomand împreună cu:

📚  «Arta de a iubi» – Erich Fromm | 🛒
📚  «Arta de a fi» – Erich Fromm | 🛒
📚  «Patologia normalității» – Erich Fromm | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

---

Later edit: Cum postările din social media în care am vorbit despre 📚 «A avea sau a fi» scrisă de Erich Fromm au fost apreciate, mi-am zis să preiau textul și la finalul acestui articol:

Psihiatrul Erich Fromm explica prin anii ’70 de ce, 40 de ani mai târziu, oamenii se vor agăța de Facebook și se vor contra până la ultima tastă pe tot felul de frânturi de știri, ori vor colecționa matchuri pe Tinder și Bumble.

De ce în România mor 500 de oameni pe zi de COVID, iar pe Instagram noi postăm poze frumos aranjate și studiate cu mâncare. Și-un selfie, simulând fericirea.

De ce nu ne pasă de ce se întâmplă cu oamenii de lângă noi, dar plângem cand un concurent este eliminat din Survivor. Ori la un film pe Netflix. Ori la o știre “care ne poate afecta emoțional” din celălalt capăt al pământului.

De ce nu înțelegem că, deși trăim cea mai bună perioadă din întreaga istorie a omenirii (avem de toate, la câteva tapuri distanță și maxim 19 lei transport), suntem din ce în ce mai deprimați.

De ce am ajuns să ne percepem pe noi înșine, simultan, atât ca vânzători, cât și ca produs ce trebuie vândut, și nu facem altceva decât să răspundem cererii pieței.

De ce nu ne mai preocupă viața sau fericirea, ci urmărim să devenim vandabili, după care nu înțelegem de ce, când ajungem seara acasă, suntem neliniștiți și anxioși, și tot ce vrem este să ne anesteziem (băutură, droguri, netflix, d-astea).

De ce nu mai știm ce înseamnă “să fim” și cum “a avea” a ajuns normalitate. De ce cultura noastră se bazează pe “a avea”. De ce discuțiile noastre ajung inevitabil la ceea ce deținem. Despre cum orice costă, orice este de vânzare, orice poate fi deținut.

De ce chiar și noi avem un cost, cost pe care managerul fiecăruia dintre noi îl calculează de cele mai multe ori la oră. De ce suntem mai eficienți, dar, de fapt, nu ne pasă.

De ce dacă nu ești egocentrist, egoist, narcisist sau lacom ești catalogat inadaptat, sau imatur, deși narcisismul stă la baza multor boli mentale.