📚 «Manualul» – Epictet

Despre Epictet am scris și ieri în Filosoful stoic Epictet despre „hate” si futilitatea „disputelor” din social media, articol prin care am încercat să surprind contemporaneitatea filosofiei stoice, după cum remarca un amic. Sunt câteva citate care vorbesc despre hate și certurile inițiate de orgolii tălâmbe și obosite de vremuri prin social media (Facebook, bloguri etc).

Născut în anul 50 în Asia Mică, Epictet a trăit aproape 90 de ani (a decedat în 135), ajungând dintr-un simplu sclav al Imperiului Roman să profeseze filosofia la Roma. A fost și consilier al unor împărați precum Nero sau Domițian care au sfârșit însă tragic, dar toată viața lui a fost un bun orator, operele ce-i sunt atribuite fiind redactate de un discipol, Favius Arrian.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Manualul – Epictet

Ți-o recomand la pachet cu:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius (vezi recenzia)
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Prefața Manualului lui Epictet – o cărticică de 60 de pagini bună de scos oricând din bibliotecă și răsfoită, căutând inspirație printre pasajele însemnate cu highlighter-ul – este semnată de Andrei Pleșu. E mult mai grea decât cartea, Pleșu nefăcând rabat nici din al aminti pe Constantin Noica, și conține și câteva referințe care-ți vor (re)deschide apetitul pentru citit (filosofie).

Cartea în sine conține 53 de invățăminte stoice, aproape de Pământ, ce se remarcă prin simplitate, confruntare a sinelui, delimitarea de lucurile trecătoare și inutile, precum și apropierea de oameni și de rânduiala bazată pe corectitudine și pe claritatea înțelegerii locului pe care-l avem fiecare dintre noi în acest ecosistem numit viață.

Trecătoare, de altfel, moartea fiind omniprezentă și normală în întreaga filosofie stoică.

5. Pe oameni îi tulbură nu ce se întâmplă, ci gândurile lor legate de ce se întâmplă: nu este defel înspăimântătoare, de pildă moartea (căci așa i se arăta și lui Socrate), ci părerea în privința morții: pentru că aceasta este înspăimântătoare, atunci și moartea este înspăimântătoare.

Cartea mai poartă subtitlul Antidepresiv la purtător. Este o metaforă corectă, având în vedere că filosofia stoică te învață să fii liber bazându-te pe tine și pe ce poți controla, nu pe lucuri vremelnice pe care azi le poți avea, mâine nu, ce țin de ceea ce nu poți controla, prin urmare nici nu te poți supăra pe, nu poți da vina pe, ori ajunge la depresie.

Iată și o definiție a libertății, așa cum o vedea Epictet.

1. Din toate care sunt, unele depind de noi, altele nu depind de noi. De noi depind gândul, avântul, pornirea, respingerea și, într-un cuvânt, câte sunt lucrurile noastre nu depind de noi trupul, proprietatea, faima, funcțiile și, într-un cuvânt, câte nu sunt lucrurile noastre.

Cele care depind de noi sunt din fire libere, fără constrângeri, fără piedici, iar cele ce nu depind de noi sunt fără vlagă, robite, supuse constrângerilor, în voia altora. Amintește-ți, așadar: Dacă te gândești că acelea înrobite prin firea lor sunt libere și că cele ce aparțin altuia îți sunt proprii, vei fi supus constrângerilor, vei jeli, vei fi tulburat, îi vei ocărî și pe zei, și pe oameni.

Dacă vei socoti al tău ce este doar al tău, iar ce e al altuia, vei socoti al altuia, după cum și este, nimeni nu te va putea strâmtora în niciun fel, nimeni nu-ți va pune piedici, nu vei ocărî pe nimeni, nu vei învinovăți pe nimeni, nu vei face împotriva voinței tale niciun lucru, nimeni nu te va vătăma, nu vei avea vreun dușman, căci niciun rău nu te va lovi.

Mi-a plăcut mult și punctul 28, iar acum știm și de ce Marcus Aurelius a scris Gânduri către sine însuși în același stil, doar că, spre diferență de Epictet, împăratul era mult mai pretențios în cuvinte, Epictet vorbind maselor din interiorul lor – Epictet fiind, de fapt, o poreclă ce definește statutul de sclav. Însemnă dobândit.

Suntem mult mai atenți la cum arătăm decât la o igineră a minții. Preferăm sălile de sport, însă la fel de bine ne ocupăm mintea cu toate nimicurile, bârfele, știrile proaste și alarmiste, ori false, ajungând astfel să trăim superficial, să ne depărtăm de noi înșine și de oamenii de lângă noi, să ne stricăm pe interior în timp ce lăudăm toate acestea ca și cum ar fi adevărate virtuți ale vieții.

28. Dacă cineva ar lăsa trupul tău în seama oricui s-ar ieși în cale, te-ai înfuria: nu te rușinezi însă că îți încredințezi tu însuți mintea oricui se nimerește, de ajunge să fie tulburată și confuză, dacă el te vatămă.

Nu aveam în plan să citesc Manualul lui Epictet, însă este o lectură scurtă, sub o oră, și în același timp plăcută, impactul asupra minții fiind unul foarte sănătos, ca, de fapt, orice altă carte stoică. Am adăugat-o într-o comandă de acum câteva zile, alături de alte cărți scrise de filosofi, sau care tratează subiecte din punct de vedere al filosofiei.

După cum spunea o amică, mai ies din zona asta la primăvară. 🙂

Nu te mai rețin, îți recomand să o cumperi (costă sub 10 lei). Este foarte posibil să-ți ofere ceva combustibil pentru a comanda și cărți scrise de alti filosofi și gânditori ai lumii, dar, cu siguranță, va fi una dintre cărțile care te vor inspira. Cel puțin la mine așa s-a întâmplat și nu-s neapărat cel mai ascuțit creion din penar. În încheiere însă te las cu o ultimă învățătură și un clip video ilustrativ.

9. Boala este o piedică pentru trup, dar nu pentru voință, dacă nu voiești tu să fie. Șchiopătatul este o pierdere pentru picior, dar nu pentru voință. Spune-ți asta de fiecare dată când ți se întâmplă ceva: vei afla că orice este o piedică pentru un lucru, nu este pentru tine.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Manualul – Epictet

Ți-o recomand la pachet cu:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius (vezi recenzia)
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

* photo by Sarah Le on Unsplash

📖 Filosoful stoic Epictet despre “hate” si futilitatea “disputelor” din social media

Am citit aseară 🛒  «Manualul» scris de Epictet, un filosof ce se presupune că s-a născut în anul 50 și a trăit aproape 90 de ani. A ajuns dintr-un simplu sclav să profeseze filosofia la Roma, a fost consilier al unor împărați precum Nero sau Domițian (ambii au sfărșit tragic), dar și un foarte bun orator.

Manualul a avut o influență foarte mare asupra lui Marcus Aurelius și a operei sale (Marcus s-a născut la 25 de ani de la moartea lui Epictet), iar alături de acesta și de Seneca, Epictet a aparținut ultimei faze a stoicismului, denumită neostoicismul roman.

Epictet a fost un foarte bun orator – operele lui fiind redactate de alții -,  motiv pentru care, deși folosește destul de multe metafore, interpretarea fiind a cititorului, scrie pe înțelesul tuturor. Marcus Aurelius este mult mai pretențios în exprimare. Se vede diferența dintre sclav și împărat.

Până public o recenzie, vă las cu două învățăminte extrase din Manual, vorbele lui Epictet fiind, pe lângă sănătoase, și incredibil de atemporale, iar noi putem încerca să filosofăm un pic, zic. 🙂

Primul.

42. Când cineva îți face rău sau te vorbește de rău, amintește-ți: “El face sau vorbește socotind că-l privește pe el”. Nu își poate da seama ce ți se potrivește ție, ci doar ce i se potrivește lui. Dacă i se pare că ceva este rău, doar el are de suferit, pentru că s-a amăgit.

Dacă cineva ia un raționament adevărat ca fiind fals, nu raționamentul are de suferit ci persoana care s-a înșelat. Dacă acționezi în conformitate cu asta, atunci vei fi blând cu cel care te învinuiește. Vei spune despre el: “Așa i s-a părut”.

Unul dintre lucrurile pe care-mi place să cred că le-am învățat în ultimii 4-5 ani, încercând să citesc și să ascult mult mai mult decât public, a fost faptul că astfel de acțiuni pasive te ajută să înțelegi mult mai bine oamenii și să-ți faci o imagine corectă (studiată) despre experiențele și cunoștințele celui care vorbește (ori care te vorbește de rău).

Trebuie doar să ai răbdare și să asculți.

Abia ulterior poți răspunde.

Eviți, astfel, în cazul lui Epictet, un conflict inutil, calitate cauzată de lipsa imaginilor corecte.

Și tot Epictet spune că:

33. […] Este nesigur și să intri în subiecte jenante. Când se întâmplă așa ceva, dacă se ivește prilejul, arată-ți dezaprobarea față de cel ce a făcut-o, daca nu, fă, prin tăcerea ta, sau prin înroșirea feței, sau printr-o încruntare, să-i fie limpede că vorbele ți-au produs supărare. […]

În condițiile relatate anterior, confruntarea din citat este una benefică.

Și cel de-al doilea.

46. […] Dacă se iscă o discuție despre principii într-o mulțime, să taci cât mai mult căci este mare primejdie să scoți o vorbă pe care n-ai gândit-o. Iar când cineva îți spune că nu pricepi nimic, iar tu nu te lași prins în dispută, atunci să știi că ești stăpân pe situație.

Pentru că oile nu le aduc păstorilor iarba să le arate cât au mâncat, ci își digeră hrana pe dinăuntru și scot pe dinafară lână, și lapte, tot așa și tu, nu desfășura principii dinaintea mulțimii, ci arată faptele izvorâte din principiile pe care le-ai digerat.

Vorba multă, sărăcia omului. Iar despre vorba multă am citit și la Chris Voss. Dar cuvintele acționează imediat (impact emoțional), atragând aplauze – like-uri & comentarii -, ca să legăm și de titlul articolului. Însă, chiar dacă durează până la a obține rezultate, acțiunile sunt însă singurele care vor face diferența și pot oferi altceva decât aplauze.

Invocăm, iarăși, răbdarea.

Maxima enim, patientia virtus.

Bonus.

45. Cineva se spală repede: să nu spui că se spală prost, ci repede. Cineva bea mult vin: să nu spui că bea prost, ci mult. Căci mai înainte de a-i desluși gândul, cum poți ști că face ceva prost? Așa nu ți se va întâmpla ca despre unele să-ți faci o impresie prin rațiune, iar cu altele să fii de acord pur și simplu.

* photo by Tyler Lastovich on Unsplash