Gândește ca un călugăr

📖 Un joc de memorie pe care-l pierdem

Tocmai ce am terminat «Cartea înțelepciunii», o cărțulie de 130 de pagini care conține o serie de învățăminte legate de mulțumire, bucurie și starea de bine, confruntarea cu moartea, controlul furiei și al altor emoții, ori expresia verbelor a dărui și a primi scrisă de Dalai Lama.

Bine, Dalai Lama; de fapt Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso (născut Lhamo Döndrub), cel de-al paisprezecelea Dalai Lama, membru practicant al Școlii Gelung a budismului tibetan și laureat al Premiului Nobel pentru pace (10 decembrie 1989).

I-am acordat 3/5 stele pe Goodreads, însă, apropo de învățăturile călugărulor budiști, mi-am adus aminte de două învățăminte din «Gândește ca un călugăr» de Jay Shetty pe care mi-am spus că le voi nota într-un semn de carte și am zis să profit de moment.

Este vorba despre un joc pe care fiecare dintre noi îl poate juca doar cu egoul personal, însă pe care cred că majoritatea îl pierdem. Un joc cu propria memorie, cu propria minte. Un joc despre cele două lucruri pe care trebuie să le ținem minte și alte două pe care trebuie să le uităm.

Un joc care, cel puțin teoretic, ne face mai buni, ne apropie unii de ceilalți, ne aduce pace și ne învață cam tot ce trebuie să știm despre smerenie.

Cele două lucruri de ținut minte sunt:
– răul pe care l-am făcut altora și
– binele pe care ni l-au făcut alții.

Cele două lucuri pe care ni s-a spus să le uităm sunt:
– binele pe care l-am făcut altora și
– răul pe care ni l-au făcut ceilalți.

📖 Despre scop, sau despre ce este “in natura” noastra | «Gandeste ca un calugar», Jay Shetty

Citesc (a se citi termin, într-un final!) «Gândește ca un călugăr» scrisă de Jay Shetty, o carte al cărei început l-am ascultat în vară, pe o variantă early-beta a aplicației Storis, devenită Voxa (urmează să fie lansată zilele astea), și din care am mai publicat un semn de carte în august, o parabolă taoistă despre cum să nu judecăm clipa. O găsiți aici.

Am mai găsit o mică povestioară în capitolul 5 (Scop) pe care am zis să o postez pe blog, într-un alt semn de carte. «Gândește ca un călugăr» jupiterează (cel puțin prima jumătate) în jurul importanței fiecăruia dintre noi de a ne găsi propria dharmă.

Doi călugări se spălau pe picoare într-un râu când unul dintre ei a văzut cum un scorpion se îneacă. L-a luat numaidecât din apă și la pus pe mal. Deși s-a mișcat cu iuțeală, scorpionul l-a înțepat în mână. A continuat să se spele pe picoare. Celălalt călugăr i-a zis: “Ia te uită. Netotul acela de scorpion a căzut înapoi în apă.” Primul călugăr s-a aplecat, a salvat scorpionul din nou și a fost înțepat din nou. Celălalt călugăr l-a întrebat: “Frate, de ce salvezi scopionul când știi că e în natura lui să înțepe?” Călugărul i-a răspuns: “Fiindcă e în natura mea să salvez”.

Acest călugăr este un exeplu de smerenie – nu-și pune propria durere mai presus de viața scorpionului. Dar lecția și mai relevantă din exeplul acesta este că dorința de a salva este o parte atât de esențială din natura călugărului, încât este de datoria lui – pe care o face cu plăcere – să o îndeplinească știind că scorpionul îl va înțepa. Călugărul are atât de multă încredere în propria dharmă, încât este dispus să sufere ca să o îndeplinească.

📖 Nu judeca clipa | parabola taoista

Am citit jumătate din 🛒 Gândește ca un călugăr scrisă de Jay Shetty ascultând-o în interpretarea actorului Mihai Călin pe o variantă early-beta a aplicației Storis (nelansată încă pentru public), acesta fiind, de fapt, și motivul pentru care s-a întâmplat să fie doar jumătate.

Prin urmare, nu am mai avut răbdare să se lanseze aplicația Storis și am cumpărat cartea pe care am să o continui imediat după termin și ultimele capitole din 🛒 Începe cu DE CE a lui Simon Sinek (vezi biblioteca virtuală pe care am început să o construiesc pe final de lună mai).

Până atunci însă, mi-am adus aminte astăzi de o parabolă taoistă din această carte pe care am zis să o adaug la semne de carte. Dacă o să cumpărați cartea, o să găsiți parabola în capitolul 3 (Teamă), într-un fragment mai larg despre gestionarea temerilor pe termen scurt.

Când te panichezi, începi să anticipezi consecințe care nu s-au întâmplat încă. Temerile ne transformă în scriitori de ficțiune. Pornim de la o premisă, de la o idee, de la o temere – ce se va întâmpla dacă… După aceea o luăm razna și ne închipuim posibile scenarii viitoare.

Când anticipăm rezultatele viitoare, frica ne ține în loc și ne face prizonierii propriilor închipuiri. Filosoful roman stoic Seneca a observat că “Fricile noastre sunt mai numeroase decât pericolele pe care le întâlnim și suferim mai mult în închipuire decât în realitate”.

Putem să gestionăm stresul puteric daca ne detașăm pe loc. Există o veche parabolă taoistă despre un fermier căruia i-a fugit calul. “Ce ghinion”, îi spuse fratele acestuia. Fermierul ridică din umeri. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

După o săptămână, calul rătăcit își găsește drumul spre casă și aduce cu el o iapă sălbatică superbă. “E incredibil!”, zice fratele, adirând cu invidie iapa. Fermierul e, din nou, neutru. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

După câteva zile, fiul fermierului se urcă pe iapă, sperând să o poată îmblânzi, dar aceasta se smucește și-l aruncă din șa, iar băiatul, trântit la pământ, își rupe un picior. “Ce ghinion!”, îi spune fratele fermierului, cu o urmă de satisfacție. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, i-a răspuns fermierul din nou.

În ziua următoare, bărbații sunt chemați la oaste, însă fiul lui este scutit de la înrolare fiindcă are piciorul rupt. Fratele fermierului îi spune acestuia că aste e, cu siguranță, cea mai bună veste dintre toate. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

Fermierul din poveste nu se pierde în presupuneri de genul “ce-ar fi dacă” ci se concentrează pe “ceea ce este”. În timpul pregătirii mele pentru a deveni călugăr ni se spunea: “Nu judecați clipa”.

* photo by Faye Cornish on Unsplash