Baroque Books and Arts

Cum sa (nu) te indragostesti de filosofie(?) 📚 «Decarteaza indoielile cu Descartes» – Marie Robert

Pe Marie Robert am descoperit-o în septembrie anul trecut, când am citit «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filosof». Am descoperit o profesoară de litere și filosofie (n. 1985) care aplică învățături filosofice în a explica problemele acestui deceniu, probleme de care ne lovim în fiecare zi.

În «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filosof», Marie Robert oferă 12 răspunsuri la 12 situații de criză contemporană, explicate de 12 filosofi capabili să ne liniștească și să ne ajute să eliminăm elementul dramatic / momentele de drama queen din viețile noastre.

«Decarteaza indoielile cu Descartes» urmează aproximativ același tipar, iar line-up-ul este la fel de impresionant, format din filosofi precum Rousseau, Montaigne, Descartes, Foucault, Sartre, Voltaire, Ricoeur, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Paul Valery, Jean Baudrillard și Simome Weil, fiecare având câte o problemă, respectiv un capitol dedicat.

Temele abordate sunt educația și copiii, grija de sine, îndoiala, libertatea, rușinea, toleranța, identitatea, feminismul, natura și sensibilitatea, (re)conectarea la realitate / hiperrealitatea în era ecranelor smart, ori curajul. Îmi place mult stilul, însă și faptul că fiecare capitol se încheie cu un rezumat pe buleturi ca la corporație, un citat și o recomandare de carte.

Am să redau aici finalul capitolului despre libertate.

Cartea antiteză: A supraveghea și a pedepsi

Apărută în 1975, scrierea lui Michel Foucault ambiționează să evoce nașterea închisorii în secolul al XVIII-lea, epocă pe care o prezintă ca pe un punct de cotitură în schimbarea modurilor puterii. Dincolo de erudiția istorică, această carte abordează principiile societății disciplinare în care, după părerea sa, trăim cu toții.

Răspunsul filosofului

A arăta cuiva că e tot timpul supravegheat e o formă de a-l priva de libertate și de a-i răpi intimitatea. O modalitate de a-l fragiliza.

O relație de putere este când atribui unei persoane capacitatea de a ne fixa reguli și obligații. O considerăm superioară, deci acceptam să ne domine.

A nu te supune nu inseamnă să rătăcești drumul drept, ci a refuza să crezi că cineva își poate exercita puterea asupra ta. Înseamnă să-ți afirmi libertatea.

Un citat de luat acasă

«E urât să meriți o pedeapsă, dar atât de neglorios să pedepsești.» – Michael Foucault, 1975

«Decarteaza indoielile cu Descartes» a fost una dintre cărțile pe care le-am inclus în articolul 📚 25 autori si 35 de carti pe care le-am citit in 2021 publicat în primele zile ale lui 2022. Are 158 de pagini, a fost publicată în 2019 atât în franceză, cât și în limba română de către Baroque Books & Arts (am mai povestit pe aici: cărți plăcute la atingere, fontul potrivit pentru a fi ușor de citit, d-astea).

🛒 O poți cumpăra de aici:

📚 «Decartează îndoielile cu Descartes» – Marie Roberts | 🛒

O recomand împreună cu:

📚 «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filozof» – Marie Robert | 🛒
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

📚 «Arta de a trai fara stiri» – Rolf Dobelli

Imediat ce am terminat de citit «Esti ceea ce citesti» de Jodie Jackson am început «Arta de a trai fara stiri» de Rolf Dobelli, ambele tratând mass-media și impactul pe care-l au știrile asupra noastră. Iar dacă Jodie Jackson este mai temperată, teza ei fiind axată pe stabilirea unei relații mai suportabile cu știrile din mainstream, Roft Dobelli este cu mult mai radical.

Volumul conține multe motive împotriva consumului de news, multe studii despre ce fac știrile din noi și multe sfaturi despre cum să ne stăpânim și să scăpăm de dependența de ele. Prin digitalizare, știrile s-au transformat dintr-un mijloc inofensiv de petrecere a timpului într-o armă de distrugere în masă a judecății omenești sănătoase. Este o primejdie care trebuie ocolită.

Un lucru țin în mod deosebit să fie înțeles: limitarea consumului de știri nu înseamnă în niciun caz renunțarea definitivă. Dimpotrivă: veți avea mult de câștigat – mai mult timp și o nouă perspectivă asupra ceea ce este cu adevărat important și aduce fericire.

– Rolf Dobelli, aprilie 2019

Ca și în cazul cărții Ești ceea ce citești, Arta de a trăi fără știri a fost publicată în 2019, singura diferență fiind că Baroque Books and Arts a tradus-o și a publicat-o în limba română în același an. Are 185 de pagini și 35 de capitole scurte care se parcurg ușor și tratează subiectul mai sus amintit plecând de la adicția (chiar și personală, a autorului) pentru consumul de știri.

Cu câteva excepții minore, fiecare capitol tratează câte un lucru negativ despre știri și impactul pe care acesta îl are asupra noastră. Autorul arată cum știrile ne inhibă gândirea, ne induc pasivitate, ne manipulează, ne omoară creativitatea, ne dau iluzia compătimirii, ne distrug liniștea sufletească, evaluează greșit riscurile, ne confirmă erorile și chiar susțin terorismul.

În plus, autorul descrie o parte dintre capcanele mintale sistematice prin care ne abatem constant de la raționalitate, de la modul de a gândi și de a acționa logic, susținând că știrile ne scad calitatea deciziilor în sfera profesională, ori privată. Iată câteva dintre ele.

confirmation bias: îndepărtăm automat indiciile care contrazic opiniile noastre preferate și suntem ultrareceptivi la știri care ne confirmă covingerile. Este observat ulta-ușor pe Facebook, cu aproape fiecare postare. Știm noi mai bine ce se întâmplă cu un anumit subiect de știri și avem și un link care ne susține, irelevant fiind faptul că acel link poate fi un landing page dubios.
hindsight bias: Consumatorii de news sunt de foarte multe ori victime ale iluziei că lumea ar fi mai simplă și mai ușor de explicat decât este în realitate. Indiferent de ce se petrece, de la un accident la o pandemie, știrile invocă doar 2-3 motive (sunt foarte succinte), fiind trecute sub tăcere zeci de alte cauze sau interacțiunea dintre ele. De suferit are astfel calitatea deciziilor noastre.
availability bias: ne gândim de multe ori la ceea ce ne este la îndemână, sau la ceea ce suntem pregătiți să gândim. Aici avem ca exemplu știrile care nu au nicio legătură cu ce facem sau ne preocupă în acel moment, dar ne influențează deciziile absolut inconștient. Sunt acele știri despre care crainicii de la TV ne avertizează asupra impactului emoțional.

«Arta de a trai fara stiri» de Rolf Dobelli este o carte căreia i-am acordat 5/5 pe Goodreads și am inclus-o și in raftul de cărți recomandate. Personal am renunțat la știri încă din 2018, umărind în această perioadă foarte puține știri. Nu a fost ușor, fiind obișnuit cu zeci de feed-uri RSS și domenii diverse, dar beneficiile obținute în timp mi se par (acum) uriașe.

🛒 O poți cumpăra de aici:

📚 «Arta de a trăi fără știri» – Rolf Dobelli | 🛒

O recomand împreună cu:

📚 «Ești ceea ce citești» – Jodie Jackson | 🛒
📚 «Citește! Te rog, citește!» – Felicitas von Lovenberg | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

📚 «Esti ceea ce citesti» – Jodie Jackson

Este profund îngrijorător faptul că informația pe care o consumăm prin intermediul știrilor devine baza noastră de înțelegere a lumii. Apoi ea crează un filtru prin care vedem lucrurile și care influențează felul în care simțim, vorbim și interacționăm față de problemele globale, locale și chiar personale.

Informația copleșitor negativă și senzaționalistă pe care o primeam prin intermediul știrilor părea excesiv de conflictuală prin tonul ei și mi-a transmis sentimentul că lumea se duce de râpă și nu avem cum să reacționăm în niciun fel, cu excepția abstinenței totale.

Asta m-a îngrijorat. Deși eram motivată să mă informez permanent despre ce se întâmplă în lume, eram tot mai atrasă de ideea de fericire a ignoranței. Mă întrebam: oare câți mai simțeau ca mine?

– Jodie Jackson

După «Citește! Te rog, citește!» de Felicitas von Lovenberg, am citit două cărți despre consumul de știri, prima fiind cea din titlu, «Esti ceea ce citesti», o carte scrisă de Jodie Jackson. Jodie locuiește la Londra, are un master în Psihologie Pozitivă Aplicată de la Universitatea din East London, și este autoare, cercetătoare și partener la The Constructive Journalism Project.

«Esti ceea ce citesti» a fost publicată în 2019, iar în 2020 Baroque Books & Arts a adus-o și în România. Are 190 de pagini și tratează impactul negativ pe care-l au știrile asupra noastră, promisiunea autoarei fiind aceea că această carte ne va ajuta să stabilim o relație mai suportabilă cu știrile din mainstream și că vom înțelege efectul pe care-l au asupra cititorului.

Acum, pentru cineva care nu-și ia știrile, nu se documentează și nu aprofundează teorii din orice domeniu de interes de pe Facebook, cartea nu face vreo descoperire fundamentală, dar este un material coerent și bine organizat care merită citit. Face ordine în părerile și informațiile pe care le avem deja în această direcție și vine la pachet și cu studii, explicații psihologice, ori soluții.

Tratează subiecte precum percepția și obiectivitatea jurnaliștilor, interpretarea greșită sau inducerea în eroare din partea mass-media, importanța știrilor proaste sau negative pentru încasările unei publicații, volumul de știri consumat, expunerea prelungită la știri proaste, efectele negativity bias asupra sănătății mentale, dar și soluții pentru noi, consumatorii.

Există 6 căi eficiente de a ne modifica dieta mediatică într-un mod care ne va ajuta să fim mai informați, mai angajați și mai îndreptățiți:

să devii un consumator responsabil

să consumi jurnalism de bună calitate

să nu rămâi prizonier în filter bubble

să fii pregătit să plătești pentru conținut

să citești dincolo de știri

să citești știri axate pe soluții

Iată recomandările autoarei Jodie Jackson pentru cei care consumă știri în aceste vremuri în care, că vrem sau nu, că ne place sau nu, că acceptăm sau nu, majoritatea covârșitoare a mass-mediei înlocuiește jurnaliști buni și onești (potențial scumpi) cu echipe care se pricep la audience engagement și nu la a căuta și transmite o știre către public.

Contează mai mult titlul unei știri decât știrea în sine. Iar on top of that, alegerile pe care le facem online – likeurile, comentariile și shareurile pe care ne semnăm în social media, pe click-urile pe care le facem pe Google și siteurile pe care le vizităm în Chrome – ne țin prizionierii fluxurilor personalizate de informație care ne bombardează continuu cu ceea ce ne-ar atrage atenția.

Informația ne ține captivi, consumul nostru fiind foarte hedonistic și apelăm la el ori de câte ori avem de umplut un timp mort dintre alte activități, ori serile în care obosiți fiind (mostly tot de către știri – să nu uităm că trăim o pandemie și nu o entorsă) preferăm să ne anesteziem tot cu știri și social media. Iar salvarea ar fi în mici sacrificii pe care ar trebui să le facem pe termen scurt.

Vorbim în principiu de înlocuirea treptată a activităților pasive descrise mai sus cu alte activități care, deși nu ne lasă o senzație de bine imediată, ne face bine pe termen lung.

🛒 O poți cumpăra de aici:

📚 «Ești ceea ce citești» – Jodie Jackson | 🛒

O recomand împreună cu:

📚 «Arta de a trăi fără știri» – Rolf Dobelli | 🛒
📚 «Citește! Te rog, citește!» – Felicitas von Lovenberg | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

📚 4 carti care te vor face sa te indragostesti de litertura | «Citeste! Te rog, citeste!» – Felicitas von Lovenberg

Felicitas von Lovenberg (instagram) este o jurnalistă născută în ’74 în Germania. A crescut în Münsterland (acum locuiește în Munchen), a studiat istorie modernă la Bristol și Oxford, iar activitatea dânsei jupiterează în zona criticii literare, scrisului și editurii de cărți. «Citeste! Te rog, citeste!» este o carte despre… citit, iar impresia inițială poate fi cea pe care a avut-o și autoarea: “O carte despre citit mi s-ar fi părut până nu demult la fel de utilă ca o ladă de nisip în Sahara“. 🙂

«Citeste! Te rog, citeste!» este o carte bună și pentru cei care au obișnuința cititului, dar perfectă pentru cei care doresc să înceapă să-și cultive această activitate, cartea fiind împărțită în 3 capitole: (1) “Cititul: La ce bun?“, (2) “Cum să citim? Când, unde, cât de des și când e cazul să încetăm?” și (3) “Ce să citim? În căutarea lecturii potrivite“. În plus, a fost publicată de Baroque Books and Arts, o editură care are grijă și de cum arată o carte.

Cine citește nu este singur. Lectura te cultivă, te amuză și te informează. Te face mai sensibil, contribuie la echilibrul sufletesc, dezvoltă vocabularul și gândirea critică. Este cea care asigură echilibrul interior, dar și exterior. Poate fi practicată întotdeauna și peste tot, este accesibilă oricui și potrivită la orice vârstă. Îi ajută pe mulți să adoarmă și ameliorează calitatea somnului, la fel și capacitatea cognitivă în starea de veghe.

Felicitas von Lovenberg

Deși se referă de principiu la cărțile din categoria ficțiune (chiar face și o notă în acest sens într-unul dintre capitole) nu cred că este un impediment pentru cei care citesc non-ficțiune. Felicitas von Lovenberg face referire la studii despre impactul pe care îl are lectura în viața noastră (#știațică cei care citesc 3.5h / săptămână trăiesc în medie cu 2 ani mai mult? :D) , citează personalități din diferite domenii și oferă sfaturi pentru cei care vor să citească și să se dezvolte.

Nu cred că autoare-i i-a scăpat ceva, relaționând cititul cu diferite aspecte ale vieții noastre cotidiene, de la ajutorul emoțional pe care-l conferă lectura, până la cel cognitiv, inclusiv legătura directă cu eventualele beneficii, chiar și de ordin pecuniar / material. O să găsiți și referințe la presă (am citit luna asta deja două cărți dedicate acestei teme, revin căci merită) dar și la alte medii pe care puteți consuma cărți, cum ar fi de exemplu cel digital.

Și, deși poate contraria o parte din cei care citesc acest blog, iată, de exemplu, părerea (destul de amuzantă dar, cel puțin teoretic, adevărată) autoarei despre e-books.

[…] devorarea unor cărți tipărite se deosebește de consumul de e-books la fel cum se deosebește antricotul de un hamburger “take away” sau pâinea cu unt de hârtia comestibilă. – Felicitas von Lovenberg

«Citeste! Te rog, citeste!» este o sursă bună și pentru alte lecturi sau autori. Spuneam mai sus că citează personalități din diferite domenii, printre acestea aflandu-se, de fapt, și alti scriitori, preferații mei fiind, evident, filosofii și psihiatrii / psihologii. Îl amintește, de exemplu, pe Schopenhauer, veșnicul zgârcit, care era de părere că viața este prea scurtă și nu merită irosită pe cărți proaste, iar câteva pagini sunt de ajuns pentru a ne da seama de asta.

M-a amuzat abordarea lui Schopenhauer. Personal, nu las din mână nici cărțile proaste. Până la urmă e o muncă și în spatele unei astfel de cărți, iar eu cred foarte mult în cultivarea principiului contrastului de percepție. Nu numai că termin cărțile proaste, și am deja 3 la activ, citite doar în 2021, dar și scriu despre ele pe blog. Iar despre motivația din spatele acestei decizii, dar și despre principiul contrastului de percepție despre care am amintit mai sus, am scris aici.

M-a amuzat și una dintre notele pe care autoarea le face în ceea ce privește emoțiile pe care le trăiești când citești o carte. Dacă o destinație turistică exotică, un hotel drăgu, un obiect (ex. ultimul telefon mobil achiziționat), un mic dejun pe terasă la mare, o cafea cu view montan, bordul unei mașini electrice, sau o băutură într-un pahar sunt fericiri instagramabile, cum fotografiezi starea de bine pe care ți-o conferă o lectură bună?

“Cel pe care nu îl bucură un roman bun trebuie să fie insuportabil de stupid”, scria Jane Austen în Mănăstirea Northanger. Mai de mult așa se gândea. Comunicarea ținea de educație și inteligență, astăzi depinde în primul rând de timp. Iată un progres enorm. În schimb am uitat probabil ce înseamnă tihna. Ba chiar ne temem ca uneori să stăm cu mâinile-n sân și să privim în gol, deoarece acel gol nu se poate fotografia și partaja prin așa-numitele social media.

Aceasta este probabil cauza pentru care lecturile lungi și profunde, adică adevărate, au intrat tot mai mult în impas – fericirea pe care o aduc nu se poate fotografia, nu se poate filma și nu se poate arăta altora. Este o stare pe care fiecare o trăiește individual. Poate apoi să o povestească, să o scrie, să o prezinte într-o comunitate de cititori sau într-un cerc literar, poate să o recomande și să dăruiască o carte sau alta, însă esența procesului rămâne invizibilă pentru alți ochi.

Felicitas von Lovenberg

Pe mine încă mă fascinează faptul că postările mele de pe Facebook sau LinkedIn referitoare la cărți primesc câteva zeci de like-uri, ori că reelurile de pe Instagram sar de 1000 de vizualizări, deși arată câteva cărți, dar mă și bucură în egală măsură. Am mai spus asta, la finalul articolului despre recenzii la cărți proaste: prefer să am în jurul meu oameni mai deștepți ca mine. Nu mă ofensează, dimpotrivă. Nu am decât de învațat și, la fel de important, îmi oferă perspective noi.

Cartea are 130 de pagini, este o lectură de doar câteva ore, încă un motiv în plus pentru cineva care nu știe de unde să înceapă aventura asta personală cu cărțile. În aceeași ordine de idei poate fi un început bun pentru un challange nebun, prieteni, pe care am putea să-l numim, de exemplu, “o carte pe săptămână”! Nu este neapărat greu și sunt pe aici pentru motivație suplimentară, dacă este cazul, având chiar și în lucru un articol pe tema asta.

🛒 O poți cumpăra de aici:

📚 «Citește! Te rog, citește!» – Felicitas von Lovenberg | 🛒

În plus, o recomand împreună alte cu două cărți scrise de Marie Roberts (revin zilele acestea cu recenzia pentru a doua carte, citită de mine în decembrie) și una scrisă de Nora Kreft, tot de la Baroque Books and Arts, cărți despre care sunt absolut sigur care te vor face să te îndrăgostești nu doar de lectură, ci și de filosofie! Pun pariu pe o scovergă cu brânză dulce și stafide de la Micăi de pe Calea Victoriei. 🙂

📚 «Decartează îndoielile cu Descartes» – Marie Roberts | 🛒
📚 «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filozof» – Marie Robert | 🛒
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!