Cea mai mare provocare a omenirii

Ineficiența autorităților și starea deplorabilă a sistemului medical nu sunt lucruri pe care le-am descoperit în pandemie. Și este îndeajuns să-l vezi pe Arafat la televizor pentru a te simți tras de mânecă de neputință și frică, deși pe la urechi îți ajunge: “– Suntem pregătiți! Avem de toate.” Asta dacă nu ai uitat cum, de ani de zile, murim cu zile pentru că ne furăm între noi până și compușii activi din soluțiile de dezinfectat aparatura și spitalele.

Nu suntem nici pe departe pregătiți și, cu toate acestea, pare că sunt încă mulți care se grăbesc să ajungă într-un spital. Și dacă nu ei, măcar un cunoscut de-al lor. Și nu așa, oricum, căci nu sunt niște needucați. La all inclusive. La ATI. Eu încep să mă întreb dacă nu cumva chiar așa de nasoală este alternativa. Ori deranjul emoțional.

Dar și cu educația cred că ne-am lămurit. Cu sistemul de educație, dar și cu rezultatele acestuia, despre care putem agreea liniștit că avem parte de ani de zile deja în social media. Ură, hărțuire, fake news cu titlu de adevăr transmise chiar de trusturi de presă, conspirații de orice fel comunicate ca axiome, ori mentalitatea de merge și așa pe care o au o parte semnificativă a celor de lângă noi.

Cât despre noi… numai de bine. Nu suntem cele mai bune rude ale noastre, dar pare că nici nu ne prea deranjează, semn că normalitatea este departe de ce ar putea spera o Românie așa cum este ea descrisă pe Facebook de ocupanții ei. 🙂 Salutări pe această cale celor care l-au votat pe Piedone. Personal, gestul mi s-a părut ireal și grețos, dar mi-am revenit repede. Existați.

Și nu sunt nici pesimist, nici arogant.

Asta este realitatea, oricât de retrasă și / sau idealistă este oricare dintre bule.

Dar, trecând peste toate acestea și oricum am fraza oricare dintre noi realitatea, adevărul este că trăim vremuri în care ne putem omorî involuntar cu un banal scuipat, iar noi ne alintăm la singurul lucru pe care putem să îl facem până descoperă cei care nu au studiat medicina pe Facebook ce este de făcut.

Adică să purtăm o mască textilă peste nas și gură, și să fim mai atenți cu igiena.

Nu ar trebui să fie o așa de mare provocare pentru omenire, nu?

despre munca de acasa || autoizolare || #lavieonline

E vineri seara. Nu știu cum sunt vinerile voastre în perioada asta, însă ale mele sunt foarte tăcute, prin urmare, mi-am făcut o obișnuință în a-mi pune în ordine gândurile, trecând prin tot ce am făcut în săptămâna respectivă. Ce am învățat nou, ce n-am reușit să fac, ce pot îmbunătăți. Iar ultimele două săptămâni au însemnat cea mai aglomerată perioadă pe care am avut-o anul acesta.

Chiar m-am și amuzat, aducându-mi aminte de experiența din Spania de acum doi ani, când îmi căutam telefonul prin casă cu Find my iPhone. He he, ce vremuri! Săptămâna asta am rămas de două ori fără baterie la telefon în timpul conversației și am devenit unul dintre apropiații sunetului de la AirPods care anunță că trebuie încarcate. Ne cunoaștem foarte bine. 🙂

Scriu acest articol pentru a-mi nota două lucruri de săptămâna aceasta, apropo de #workfromhome.

Primul este un curs pe care l-am ținut săptămâna asta la Facultatea de Jurnalism și Comunicare, la o clasă de publicitate, despre tehnologie și campanii cu creatori de conținut. Am scris cu italic deoarece nu l-aș numi neapărat curs, însă am fost cel mai aproape de subiectul lucrării de diplomă cu care am închis perioada din Automatică, în 2002, «E-learning, învățământ la distanță». Ca fun fact, din diferite motive, eu am ocolit cursurile de pedagogie din facultate.

Al doilea este sesiunea Live de astăzi de pe pagina de Facebook a 2Performant, sesiune în care am încercat împreună cu Alex Negrea, Cristi Manafu și Dorin Boerescu (plus o intervenție a lui Cabral Ibacka, doar cu voce – poveste lungă, vorbim tot într-un live săptămâna viitoare!), să ne uităm la zona de creatori de conținut, trecând și prin situațiile pe care le întâmpinăm fiecare în perioada asta.

A ieșit dezbaterea de mai jos și mă gândeam acum, apropo și de întrebarea lui Dorin de la începutul sesiunii, când am intrat live pe Facebook, că nu mai făcusem asta de vreo 3 ani, perioadă în care am păstrat puțină distanță față de camerele video pe care le am prin casă, implicit și față de acest tip de conținut.

Au fost două săptămâni aglomerate, ziceam, însă oboseala este plăcută, un sentiment care, pe mine, cumva, m-a încărcat dintotdeauna.

Bonus, pentru cunoscători, îmi era dor de notele mele de subsol. :))

Note de subsol:
1. Alex Negrea – Owner @ Social Smarts // Facebook | LinkedIn
2. Cristi Manafu – Managing Partner @ Evensys // Facebook | LinkedIn
3. Dorin Boerescu – CEO @ 2Performant.com // Facebook | LinkedIn
4. Cabral Ibacka – MC, host, blogger // Blog | Facebook | LinkedIn

Filme: The Platform (2020)

Acum câteva seri am ieșit la film.

M-am ridicat de la birou și m-am dus până în bucătărie să iau niște nachos și Cola. Evident că nu am găsit nachos, nu e ca și cum s-a mutat Mall Băneasa la mine în bucătărie, așa că m-am înfipt în niște gofre pe care le luasem de la Mega (pofte de autoizolare, lol). Și lapte.

Cola nu mi-am turnat, m-am gândit ca în perioada următoare băutura asta de familie să nu o consum decât îndoită cu alte lichide ce trec de 40 grade și, dacă ai fost atent, nu urma să mă duc în club, ci la cinema. Cum să bei băuturi alcoolice într-un cinema? 🙂

M-am dus la VIP. Adică m-am așezat singur pe canapeaua din living, am pus stăpânire pe măsuță (tot mă gândesc la gofrele alea și le simt încă prezența deși le-am terminat de vreo două zile) și, la recomandarea unei colege, am văzut The Platform, pe Netflix, un film lansat acum 3 săptămâni.

Ăsta.

Evident că l-am dat mai departe, s-a întors cu feedback și înțeleg că îți poate da o stare la final, nu neapărat plăcută, însă per total a prins, l-am zărit și în top 3 filme în România. The Platform mi se pare o mefatoră foarte bine scrisă. E puțin violent în unele momente, însă cu un mesaj destul de direct.

Mâine intenționez să mănânc în oraș, iar în weekend mă gândesc să mă duc în club.

Stai tunat. Ha ha.

O saptamana mai tarziu || autoizolare || ziua 7

Astăzi la prânz am împlinit 7 zile de autoizolare. Conform statisticilor oficiale sunt aproape 25k de români monitorizati la domiciliu, însă cifra celor care stau acasă crește considerabil dacă luăm în considerare autoizolarea, plus faptul că apar și primele șomaje tehnice.

Am să închei aici acest mini-serial al autoizolării. Nu mă opresc din scris, doar lărgesc puțin aria. Înainte însă, am să trag câteva concluzii după prima săptămână în care România a urcat de la 24 la 260 de pacienți cu covid-19 și are deja 19 cazuri vindecate printre care și colegul meu Bogdan.

Pe plan internațional, din păcate, situația nu mi se pare că stă prea bine. Italia înregistrează încă din weekend sute de decese în fiecare zi, în timp ce se situația pare că escaladează și în Spania și Franța, unde au crescut rapid numărul de pacienți în stare critică, însă și al deceselor. În Moldova s-a înregistrat un deces.

Concluzii după 7 zile?

Sport. Trebuie să mă organizez să fac mișcare, altfel nu știu ce aș putea face în următoarea perioadă cu durerea de genunchi și a încheieturilor de la picioare. Și am început de ieri, în ideea în care de 2-3 ori pe zi fac geno, flotări și abdomene. Câte una din fiecare, câte două, până la 5.

Azi am febră musculară. Logic. 🙂

Odihnă. Somnul este iarăși o componentă importantă, deoarece ești tentat să mai faci câte ceva, oricum ești acasă. Eu n-am mai ajuns în dormitor, de exemplu, adormind în fiecare seară pe canapea, în living. Am să schimb asta azi. Sper să nu mi se pară că am plecat în city break, sau ceva.

Alimentația. Aici este mult mai tricky, cel puțin pentru mine. Nu sunt cea mai ordonată persoană în direcția asta și cred că va fi zona (research, cumpărături, gătit) care-mi va ocupa destul de mult timp în perioada următoare. Nu e rău, ne adaptăm, creăm obișnuințe noi.

Cumpărăturile par ca în Death Stranding, îmi lipsește doar o hologramă cu mine în fața ușii și sunt acolo. Au ajuns la mine la ușă 2 curieri și un prieten săptămâna asta. Nu i-am văzut la față. I-am rugat la telefon să-mi lase coletele în fața ușii, ne-am mulțumit, am ieșit eu în 2-3 minute să le iau.

În 7 zile am produs două pungi de gunoi pe care le-am depozitat pe balcon. Nu știu ce pot face cu ele acum, mă gândesc însă că după încă o săptămână aș putea ieși din casă cu mănuși și mască, pe care, eventual, să le arunc la intrarea în casă. Nu știu. Depinde și de cum va evolua situația din România.

Activități. Aici am limitat destul de mult săptămâna asta, din lipsă de chef și focus pe organizare și job. Mă uit pe Youtube sau citesc înainte să adorm și m-am mai jucat pe PlayStation, unde am un grup de prieteni mișto. Nu am o ordine în ceea ce privește activitățile, le fac când nu mai sunt în stare de nimic altceva.

Emoțional sunt ok. Îmi dau seama că va fi o provocare și în zona asta, însă nu-mi fac griji. Am mai trăit în ultimii doi ani experiențe în care am fost singur, iar contactele au fost limitate la 1-2 persoane. Și, oricum ai privi lucrurile, îți este mult mai ușor când autoizolarea este o alegere (și poți să-ți desfășori activitatea profesională).

Activitatea profesională. Asta este provocarea tuturor în izolare. Mie îmi place să vin la birou, să vorbesc cu colegii, să mă văd cu partenerii. Altfel, tot ce fac poate fi făcut și remote. Cumva, am ajuns la visul meu din copilărie, să muncesc de oriunde din lumea asta. Iar astăzi oriunde este într-un bloc lângă biserica Delea Nouă din București. 🙂

175h+ and counting.

Tu câte ore de auto/izolare ai? Ce faci seara? Câți sunteți?

Stay online, stay safe.