📚 «Ce spui dupa Buna ziua?» – Eric Berne | #mustread #analizatranzactionala

Cred că Eric Berne și psihologia tranzacțională sunt dovada științifică a faptului că în viață nu există scurtături, iar orice reușită reală și sănătoasă a noastră – iar aici nu mă refer la cele pecuniare pe care personal le consider simple șabloane – implică multe layere de atins, înțeles, conștientizat, schimbat, lucrat cu.

Cartea de față pune în discuție patru intrebâri: Cum spui “Buna ziua”?, Cum răspunzi la “Bună ziua”?, Ce spui după “Bună ziua”? și, în principal, trista problemă: Ce face toată lumea în loc să spună “Bună ziua”? La aceste intrebări voi răspunde în continuare pe scurt, iar explicarea raspunsurilor va ocupa tot restul prezentului manual de psihiatrie, care se adresează în primul rând terapeutilor, în al doilea rând pacienților aflați în curs de vindecare și în al treilea rând tuturor celor care vor să asculte.

📚 «Ce spui după Bună ziua?» este e fapt o metaforă, dar, în același timp, unul dintre cele mai bune titluri ale unei cărți pe care le-am citit și a fost scrisă de un psihiatru. Este o carte pe care cei care au urmat un profil real în timpul liceului (și sunt interesați de comportamente) o vor devora, deoarece Berne a reușit ceea ce, cumva, celor care servesc cifre și proceduri de dimineață până seara le-ar plăcea să se întâmple: o reprezentare rațională a comportamentelor și emoțiilor.

Acum, nu te aștepta să găsești o ecuație a durerii provocate de o despărțire, a deznădejdii în urma unei concedieri, a durerii priciniuite de un deces în familie, ori a frustrărilor pe care le ai deoarece nu reușești să-ți explici anumite comportamente pe care le poți considera, la un moment dat, realmente cretine, însă(!) Berne și toată teoria asta a lui în ceea ce privește analiza tranzacțională îți oferă mecanismele de înțelegere pentru a avea o ipoteză cel mai probabil foarte aproape de realitate.

Pentru că, oricât ai vrea, nu poți rezolva o problemă, dacă nu ai definit corect ipoteza, iar în ceea ce privește psihicul nostru, ipoteza este destul de complexă și are multe aspecte, ca să citez un film foarte bun românesc. De asta spuneam mai sus că nu există scurtături. Evident, viața poate fi trăită și fără atâtea cunoștințe, dar acest lucru este caracteristic și unei râme. Iar oameni ca Berne ne ofere posibilitatea de a anticipa inclusiv comportamentele umane sociale.

Analiza tranzactională este o teorie a personalității și a acțiunii sociale și o metodă clinică de psihoterapie, bazată pe analiza tuturor tranzacțiilor posibile între doi sau mai mulți oameni, pe baza stărilor Eului definite specific, având drept repere un număr finit de tipuri stabilite (nouă complementare, 72 incrucișate, 6.480 duplex și 36 unghiulare). Numai vreo 15 dintre acestea apar în mod curent în practică; restul prezintă un interes mai mult academic. Orice sistem sau abordare care nu se bazează pe analiza riguroasă a tranzacțiilor simple, descompunându-le în stările Eului specifice care le alcätuiesc, nu este analiză tranzactională. Definiția de mai sus își propune, de fapt, să stabilească un model pentru toate formele posibile de comportment social uman.

Pentru cei care au deschis pentru prima oară ecranele telefoanelor mobile sau ale laptop-urilor pe costin.ro, am scris despre câteva astfel de exemple în urmă cu câteva săptămâni, în încercarea de a explica grafic o… banală ceartă, de exemplu, folosind cele trei stări ale Eului amintite de Berne în citatele de mai sus: Părinte, Adult și Copil. Articolul este 📖 Cum poti explica grafic o cearta? | modelul Parinte Adult Copil si analiza tranzactionala, iar una dintre imaginile folosite este cea de mai jos.

Acum, 📚 «Ce spui după Bună ziua?» a lui Berne analizează comportamentele umane de-a lungul întregii vieți, segmentând pe vârste, câteodată și pe sexe (mi-am reconfirmat faptul că sunt un feminist, deși am, atât conștient, dar mai ales inconștient, destul de multe layere patriarhale în mine, datorate în mare parte culturii din care provenim), analiza tranzacțională fiind o întreprindere nu neapărat complexă pe cât de interesantă, raportată chiar și scenariilor de viață (foarte interesantă partea asta din carte!).

Este de asemenea posibil să clasificăm serii lungi de tranzacții, mergând chiar până la durata unei vieți întregi, astfel încât comportamentul uman social semnificativ să poată fi anticipat, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

📚 «Ce spui după Bună ziua?» are un pic peste 550 de pagini, a fost publicată pentru prima oară de Eric Berne în anul 1972 în California și publicată în Româna de Editura Trei în 2006. Este împărțită în 5 părți și 27 de capitole în total, iar preferatele mele au fost părțile a II-a (Programarea parentală) și a III-a (Scenariul în acțiune), două capitole care descriu fiecare etapă a vieții (de la copilărie până la moarte) și diferite scenarii de viață și jocurile pe care le jucăm între noi*.

* vezi cartea 📚 «Jocurile noastre de toate zilele» de același Eric Berne.

📚 «Ce spui după Bună ziua?» este o carte care mi-a consumat o săptămână și jumătate (la dialogurile socratice scrise de Platon mi s-a mai întâmplat așa), însă sper ca la un moment dat în viață să pot și studia analiza tranzacțională. 📚 «Ce spui după Bună ziua?» este una dintre acele cărți pe care consider că ar trebui să le citim obligatoriu, poate încă din timpul facultății. Cred că-i perfectă pentru perioada în care plecăm de acasă și începem să facem primele greșeli serioase în viață.

Iată și un platouaș, să nu plecați cu mâna goală. 🙂

🛒  O poți cumpăra de aici:

📚  «Ce spui după Bună ziua?» – Eric Berne | 🛒

Și pentru că vorbim despre cărți must read, vă mai recomand și cărțile de mai jos, acestea fiind cărți pe care le recomand, vorba aceea, cu ambele mâini.

📚 «Când pielea ta e în joc» – Nassim Nicholas Taleb | 🛒
📚  «Jocul infinit» – Simon Sinek | 🛒
📚  «A avea sau a fi» – Erich Fromm | 🛒
📚  «Homo Sapiens, o istorie plina de speranta» – Rutger Bregman | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

📖 Cum poti explica grafic o cearta? | modelul Parinte Adult Copil si analiza tranzactionala

Pe canadianul Eric Berne am avut plăcerea să-l citesc pe finalul verii trecute. «Jocurile noastre de toate zilele» avea o descriere interesantă, tipul a fost psihiatru, serile mele erau libere, ce aveam atât de mult de pierdut? Și am descoperit câteva teorii interesante despre comportamentele noastre, o parte dintre ele fiind destul de populare și printre industriile cu care interacționez, datorită diverselor traininguri la care mulți dintre noi participă.

Eric Berne a inventat ceea ce se numește analiză tranzacțională și este o metodă utilizată la scară largă în psihoterapie individuală, de grup și maritală, în dezvoltare organizațională, consiliere psihologică și psihologie educațională. Și este foarte probabil să fi auzit măcar într-o discuție despre cele trei stări ale Eului denumit modelul Părinte-Adult-Copil.

Pentru cei care nu au auzit de primul concept, am să-l citez pe Eric Berne din “Ce spui după Bună ziua?“, carte pe care o citesc zilele acestea și pe care Berne o clasifică drept un manual de psihiatrie adresat atât terapeuților, cât și pacienților aflați în curs de vindecare, ori profanilor (ca tine și ca mine, de exemplu), care sunt doar curioși în particular de comportamentele oamenilor. Poate-poate vă fac chef de cumpărat o carte. Sau două. 🙂

Interesul fundamental al analizei tranzactionale il reprezintà studierea stărilor Eului – sisteme coerente de idei si trăiri afective manifestate prin modele de comportment corespunzătoare. Fiecare fintà umană manifestà trei tipuri de stări ale Eului:

(1) Cele derivate din figurile parentale, denumite in mod curent Părintele. in starea de Părinte, individul simte, gândeste, actionează, vorbește și reacționează exact la fel ca unul dintre părinții săi pe vremea când el era copil. Aceastà stare a Eului este activa, de exemplu, în creșterea proprilor copii. Chiar și atunci când persona nu-și manifestă concret această stare a Eului, ea îi influențează comportamentul, ca „influență parentală”, îndeplinind funcțile unei conștiințe.

(2) Starea Eului în care persoana își evaluează în mod obiectiv mediul și calculează probabilitățile și posibilitățile acestuia pe baza experienței anterioare se numește starea de Adult a Eului sau Adultul. Adultul functionează ca un computer.

(3) Fiecare persoană poartà înăuntrul său o fetiță sau un baiețel care simte, gândeste, acționează, vorbește și reacționează exact așa cum făcea persona la o anumită vârstă a copilăriei – stare a Eului denumită Copilul. Copilul nu e privit drept “pueril” sau “imatur”, termeni ce aparțin Părintelui, ci pur și simplu drept un copil de o anumità vârstà, iar factorul important îl reprezintà aici vârsta, care, în circumstanțe normale, se plasează undeva între doi și cinci ani. E important ca individul să-și înțeleagă Copilul, nu doar pentru că-I va insoți toată viața, ci și pentru că el reprezintă partea cea mai valoroasă a personalității sale.

În imaginea de mai jos aveți o diagramă structurală: diagrama completă a personalității fiecăruia dintre noi, diagramă ce cuprinde tot ceea ce simțim, gândim, spunem și facem. Diagrama poate fi complicată pentru a evidenția stări noi ale Eului. De exemplu, putem avea două subdiviziuni ale  Părintelui (mamă, tată), sau trei ale Copilului (Părinte, Adult, Copil). Dar o să keep it simple pentru explicația care urmează.

În imaginea de mai jos avem câteva tipuri de tranzacții (putem să ne închipuim că sunt 3 conversații). Cea care are liniile paralele (tranzacție complementară) reprezintă acel gen de conversație care poate decurge la nesfârșit. În cazul din imagine poate fi o discuție într-un cuplu în care el are grijă de ea ca un părinte, iar răspunsul ei este pe măsură. Ideea este că cele ale căror linii se întretaie (tranzacții încrucișate) reprezintă conversații care se întrerup și, evident, pot denatura în certuri.

Cea de tipul 1 poate fi o conversație în care el o întrebă pe ea “Ai idee unde este patentul? Nu-l găsesc în debara!” iar ea îi răspunde “Ai găsit tu repede pe cineva pe care să dai vina!”. Berne spune că aceasta reprezintă forma obișnuită a reacției de transfer, un concept de bază a psihanalizei Freudiene. Pe scurt, confundăm iluzia cu realitatea. Nu vedem oamenii așa cum sunt ei în realitate, ci cum ni-i închipuim noi, prin urmare reacționăm la produse ale imaginației noastre.

Cea de tipul 2, AA-PC este o conversație la care un stimul AA primește un răspuns PC care poate fi condescendent sau arogant. Ea îi spune lui “Cred că cineva mi-a furat portofelul când am ieșit azi la terasă cu fetele. Ce mă fac?”, la care el îi răspunde “Ok, hai poate mai rărești ieșirile astea cu fetele că uite la ce se poate ajunge.” Berne spune că AA-PC acesta este cel mai frecvent tip de reacție de contratrasnfer și cea de-a doua cauză foarte frecventă a problemelor ce apar în relațiile personale și politice.

Diagramele astea simple au 81 de combinații, doar 9 fiind complementare, restul având toate șansele să declanșeze jihadul, atât acasă, pe stradă, la birou, ori în Parlament. Evident, lucrurile se pot complica foarte mult în timpul unei discuții în funcție de starea fiecăruia și subiect / nr. de interacțiuni, iar Berne dă exemplul unei conversații în care fiecare dintre interlocutori se implică în 3 tranzacții, iar acestea pot genera miliarde de modalități diferite de a interacționa.

De exemplu, dacà ne angajăm in doar trei tranzacții și de fiecare dată avem de ales între 6.597 variante, putem realiza cele trei tranzacții în 659 la puterea 3 variante. Cu alte cuvinte, avem la dispoziție circa 300 miliarde de modalități diferite de a ne structura cele trei interacțiuni. Fără îndoială, asta ne oferă tot spațiul necesar pentru a ne exprima individualitatea.

Înseamnă că întreaga populație a globului ar puta fi împărțită în cupluri și fiecare cuplu ar putea să aibă trei interactiuni de 200 de ori la rând, fară ca vreunul dintre ele să repete vreodată comportamentul altui cuplu, ori pe cel propriu anterior. De vreme ce majoritatea oamenilor se angajează zilnic în sute și mii de tranzacții, fiecare persoană are la dispoziție mii de miliarde de combinații.

Chiar dacă un individ are o aversiune fatà de 5 000 din cele 6 597 de tipuri posibile de tranzacții și nu le folosește niciodată, îi rămâne oricum suficient de mult spațiu de manevră și nimic nu-i impune să se comporte stereotip, cu exceptia cazului în care alege el singur să procedeze astfel. lar dacă alege comportarea stereotipă – situație valabilă pentru majoritatea oamenilor -, nu este vina analizei tranzacționale, ci a altor influențe, care constituie subiectul principal al cărții de față.

În mare cam ăsta este răspunsul la întrebarea din titlu și am terminat special cu acest citat în speranța că veți fi curioși să aflați mai multe pe acest subiect și veți cumpăra cartea. 🙂

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚  «Ce spui după Bună ziua?» – Eric Berne | 🛒

Ți-o recomand împreună cu:
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne | 🛒
📚 «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!