Am adaptat mai jos poemul «Autobiography in Five Chapters» scris de tibetanul Nyoshul Khenpo, pe care l-am găsit menționat la finalul cărții 📚 «Emoții în farfurie» de Ancuța Coman-Boldinșteanu (Editura Trei, 2023).
Poemul mi se pare o extraordinară metaforă a ceea ce numim personal growth și a faptului că nu există scurtături, că schimbarea înseamnă suferință și cunoaștere, iar cunoașterea de sine aduce pacea.
Destul de nietzschenian, ca să revenim din Tibet în Europa, însă nu neapărat departe nici de filosofia Adleriană despre care am amintit când am scris în 2021 despre 📚 «Curajul de a nu fi pe placul celorlalti».
Capitolul 1
Merg pe stradă.
Există o gaură adâncă pe trotuar
cad înăuntru.
Sunt pierdut… Sunt fără speranță.
Nu este vina mea.
Este nevoie de o veșnicie pentru a găsi o cale de ieșire.
Capitolul 2
Merg pe aceeași stradă.
Există o gaură adâncă pe trotuar.
Mă prefac că nu văd.
Cad din nou.
Nu pot să cred că sunt în același loc.
Dar nu este vina mea.
Este încă nevoie de mult timp pentru a ieși.
Capitolul 3
Merg pe aceeași stradă.
Există o gaură adâncă pe trotuar.
Văd că este acolo.
Cad… A devenit un obicei.
Ochii mei sunt deschiși
Știu unde sunt
Este vina mea.
Ies imediat.
Capitolul 4
Merg pe aceeași stradă.
Există o gaură adâncă pe trotuar.
Mă plimb în jurul ei.
Capitolul 5.
Merg pe altă stradă.
Foto: ChatGPT 4.0.
costin.ro 