Tag: stoicism

22 de citate stoice despre fericire, bogatie si placere | 📚 «Alt timp nu am» (Lucius Annaeus Seneca)

Acest articol este o continuare la 16 citate stoice despre timp din cartea 📚 «Alt timp nu am» (Lucius Annaeus Seneca).

📚 «Alt timp nu am» este o carte pe care am citit-o în noiembrie anul trecut, finalul lui 2021 fiindu-mi destul de prins în filosofie, nu neapărat stoică, cu autori diverși printre care și Donald Robertson, Nassim Nicholas Taleb, Marie Robert, Seneca, dar și Shunryu Suzuki, Dominique Loreau, Marie Kondō, ori psihiatrul Ichiro Kishimi, un mare admirator al lui Alfred Adler.

📚 «Alt timp nu am» este publicată de Editura Seneca, are puțin sub 180 de pagini și conține două dialoguri: Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae), un dialog între Seneca și Paulinus – Pompeius Paulinus, o rudă a soției lui Seneca, și Despre viață fericită (De vita beata), un dialog între Seneca și Novatus – Annaeus Novatus a fost fratele lui Seneca (și-a schimbat ulterior numele în Iunius Gallio).

Stoicismul a fost (și este) destul de critic la adresa hedonismului, curent pe care consumerismul anilor pe care îi trăim și rețelele sociale l-au dus rapid într-o extremă ce pare a fi greu de recuperat – fapt semnalat și de către psihiatrii și psihologii din ultimele decenii (vezi 📚 «A avea sau a fi» de Erich Fromm), cu tot trendul ascendent al curentului stoic.

În acest articol am ales să public câteva citate despre fericire, bogatie si placere, citate pe care le-am subliniat cu highlighter-ul în dialogul dintre Seneca și Novatus, fratele lui, din Despre viață fericită (De vita beata). Obișnuiesc să subliniez cu highlighter-ul în toate cărțile pe care le citesc, pentru momentele în care le recitesc, iar Seneca este, din acest punct de vedere foarte generos. 🙂

Here it goes. 🙂

Despre viața fericită (De vita beata)

Câtă vreme rătăcim la întâmplare, fără să urmăm o călăuză, ci doar freamătul și strigătele de tot felul ale celor care ne cheamă în diverse direcții, viața ni se va irosi în diverse direcții, viața ni se va irosi între drumuri rătăcite și se va scurta, oricât ne-am strădui, din răsputeri, zi și noapte.

Când drumul duce în sens contrar, graba este cea care provoacă îndepărtarea.

Când mă gândesc la câte am spus, îi invidiez pe cei muți.

Odată ce a fost îndepărtat tot ce ne ațâță și ne provoacă teamă, urmează pacea neîntreruptă, libertatea.

Este fericit omul care nu cunoaște un bine mai mare decât acela pe care și-l poate oferi singur.

L-aș putea numi fericit pe omul care se ține departe atât de dorință, cât și de teamă, prin darul rațiunii, fiindcă și pietrele sunt lipsite de teamă și tristețe și nu mai puțin dobitoacele; totuși, nimeni nu le-ar putea numi pe acestea fericite, pentru că sunt lipsite de înelegerea fericirii.

Fericit este cel împăcat cu condiția sa și cel care iubește ceea ce are.

Plăcerea tinde către punctul în care încetează și, de când începe, ea are reprezentarea sfârșitului.

Virtuțiile se vor afla acolo unde este acord și unitate: dezacordul însoțește viciile.

Faci o greșeală când mă întrebi de ce caut virtutea. […] De ce îmi pomenești păcerea? Eu caut ce este bine pentru om nu pentru pântecele său.

Eu îmbrățișez plăcerea, eu o țin în frâu; tu te bucuri de plăcere, eu mă servesc de ea.

Nu Epicur i-a împins către o viață depravată, ci ei, dedați viciului, își ascund depravarea în sânul filosofiei și aleargă cu toții în direcția în care aud că este elogiată plăcerea și nu iau în considerație cât de sobră și de cumpătată este acea plăcere a lui Epicur, ci se reped în zbor spre un singur nume,căutând un fel de justificare și o acoperire pentru poftele lor.

Ei pierd astfel singurul lucru bine care le mai rămânea în răutatea lor, rușinea păcatului: căci se laudă cu cele de care ar trebui să roșească și se fălesc cu viciul.

Cel care urmărește plăcerea nu își cumpără plăceri ci se vinde pe sine plăcerilor.

«Totuși, ce anume împiedică să se amestece laolaltă virtutea și plăcerea și să se împlinească binele suprem, care să fie în același timp și moral și plăcut?»

Răspunsul este că partea morală nu poate fi decât morală, iar binele suprem nu își va păstra integritatea dacă va vedea în sine ceva diferit de partea sa mai bună

Să nu ne lăsăm tulburați de cele pe care nu stă în puterea noastră să le evităm.

Dacă un om s-a așezat dincolo de dorința de a avea ceva, ce i-ar putea lipsi?

Pretinde de la mine nu să fiu la fel ca cei mai buni, ci mai bun decât cei răi.

Discutați despre viața unuia, despre moartea altuia și, când auziți numele unor bărbați deveniși ari datorită unor merite deosebite, lătrați precum latră cățeii mci când întâlnesc persoane străine; căci este în interesul vostru ca nimeni să nu pară mai bun, de parcă virtutea altuia ar fi un reproș pentru lipsurile voastre.

Înțeleptul nu se socotește nedemn de nici unul dintre darurile sorții: nu iubește bogățiile dar le preferă; nu le primește în suflet, ci în casă.

Dacă băgăția îmi va scăpa printre degete, nu îmi va lua nimic în afară de ea însăși, în timp ce, dacă te va părăsi pe tine, tu vei rămâne împietrit și te vei simți deposedat de tine însuți. În ochii mei, bogăția ocupă un loc oarecare, în ai tăi, locul cel mai important; în fine, bogăția este a mea, în schimb tu îi aparții.

Oriunde se găsește o ființă umană, se găsește și prilej de a face un bine.

În casa bărbatului înțelept bogăția are locul unui sclav, iar în a celui prost, locul unui stăpân.

Vezi și pagina Biblioteca, poate te inspiră și alți autori sau cărți.

Lectură plăcută!

16 citate stoice despre timp din cartea 📚 «Alt timp nu am» (Lucius Annaeus Seneca)

📚 «Alt timp nu am» este o carte pe care am citit-o în noiembrie anul trecut, finalul lui 2021 fiindu-mi destul de prins în filosofie, nu neapărat stoică, cu autori diverși printre care Donald Robertson, Nassim Nicholas Taleb, Marie Robert, Seneca, dar și Shunryu Suzuki, Dominique Loreau, Marie Kondō, ori psihiatrul Ichiro Kishimi, un mare admirator al lui Alfred Adler.

📚 «Alt timp nu am» este publicată de Editura Seneca, are puțin sub 180 de pagini și conține două dialoguri: Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae), un dialog între Seneca și Paulinus – posibil rudă a soției lui Seneca – și Despre viață fericită (De vita beata), un dialog între Seneca și Novatus – Annaeus Novatus fiind fratele lui Seneca (și-a schimbat ulterior numele în Iunius Gallio).

Stilul lui Seneca l-am încadrat între cel pretențios al împăratului Marcus Aurelius și cel pe înțelesul tuturor al sclavului Epictet. Mai am câteva cărți din opera lui Seneca în bibliotecă, necitite; filosofia stoică pare să prindă un trend ascendent anii aceștia, vorbind, în mare, despre a trăi prezentul (a fi), a ne concentra pe ce pute schimba și a privi moartea ca pe un episod normal al vieții.

În acest articol am ales să public câteva citate despre timp, citate pe care le-am subliniat cu highlighter-ul în dialogul dintre Seneca și Paulinus din Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae). Obișnuiesc să fac asta în toate cărțile pe care le citesc, pentru momentele în care le recitesc :), iar Seneca este, din acest punct de vedere, destul de generos pentru deceniile acestea digitale.

Am să revin cu un alt articol cu citate despre fericire, bogăție și plăcere (asta a sunat de parcă aș fi vreo ghicitoare și dau în cărți de bani și fericire :D), apropo și de critica stoică la stilul de viață hedonist și confuzia des întâlnită în zilele noastre dintre fericire și plăcere.

Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae)

Nu este puțin timpul pe care îl avem, ci mult cel pe care l-am pierdut.

Nu primim o viață scurtă, ci ne-o facem scurtă, nu îi ducem lipsa, ci suntem risipitori.

Când își păzesc averile, oamenii sunt foarte zgârciți, totuși, când vine vorba de cheltuirea timpului lor, singurul caz în care avariția este de lăudat, devin risipitori.

Trăiți de parcă v-ar fi dat să trăiți veșnic, niciodată nu ne trece prin minte fragilitatea noastră.

Fiecare își zorește viața și se chinuiește din cauză că tânjește după lucruri viitoare și e dezgustat de prezent.

Nimic nu-l preocupă mai puțin pe omul ocupat decât cum să trăiască.

Nimeni nu pune preț pe timp; se folosesc de el cu atâta larghețe, de parcă ar fi gratuit. În schimb, uită-te la ei când cad bolnavi, dacă pericolul morții se apropie tot mai mult, cum ating genunchii doctorilor!

Nimeni nu își va da anii înapoi, nimeni nu te va aduce pe tine la tine. Viața va înainta așa cum a început, nu se va întoarce și nu se va opri pe loc; nu va scoate niciun zgomot, nu îți va atrage atenția asupra iuțelii sale.

Cea mai mare pierdere de timp este amânarea; le răpește prezentul, promițându-le ceva în viitor.

Viața se împarte în trei etape: cea care a fost, cea care este, cea care va fi. Dintre ele, prezentul este scurt, viitorul îndoielnic, iar trecutul sigur.

Timpul prezent este foarte scurt, atât de scurt încât unora li se pare că nu este deloc.

Cine nu este mai preocupat de cum îi stă părul decât de propria-i sănătate? Cine nu preferă să fie mai bine coafat decât om cinstit?

Nu duc o viață tihnită cei ale căror plăceri le dau mult de lucru.

Spunem că nu a stat în puterea noastră să ne alegem părinții, care le sunt dați oamenilor la întâmplare; totuși, putem fi fiii oricui ne dorim. Există familii formate din cele mai nobile minți. Alege-o pe cea în care vrei să fii adoptat; nu vei dobândi doar numele lor, ci și bunurile lor, care nu trebuie păstrate cu meschinărie, nici nu rea-voință.

Cei care uită trecutul, neglijează prezentul și se tem de viitor au o viață foarte scurtă și foarte agitată; când au ajuns deja la clipa de pe urmă, nefericiții înțeleg într-un târziu că au fost atât de multă vreme ocupați nefăcând nimic.

Niciodată nu vor lipsi pricinile de neliniște, fie că vin din prosperitate, fie din nenoroc.

Vezi și pagina Biblioteca, poate te inspiră și alți autori sau cărți.

Lectură plăcută!

📚 «Arta subtila a nepasarii» – Mark Manson

Tocmai ce am terminat astăzi Arta subtilă a seducției de același autor (mai am pe raft și Arta subtilă a disperării, însă-i mai las un pic de timp, două cărți de același autor într-o lună-s îndeajuns, zic) și pot spune că, deși are momente când devine incomod – prin urmare e ușor să alegi să nu fi de acord cu el, Mark este genul acela de prieten care te câștigă prin sinceritate.

Chiar are un capitol în Arta subtilă a nepăsării despre Panda Incomodul, un super erou inventat de el care ar purta pe ochi o mască ieftină, ar fi îmbracat într-un tricou mult prea mic pentru burta lui de panda, iar super puterea lui ar fi să le spună oamenilor adevăruri dure despre ei înșiși pe care au nevoie să le audă, dar nu vor să le accepte.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 «Arta subtilă a nepăsării» – Mark Manson

Dacă vrei să aprofundezi puțin subiectul „Eu și binele meu”, aruncă în coș și:
📚  «Unfu*K Yourself» – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  «Manualul – Epictet» – Epictet (vezi recenzia)

Dacă vrei să te duci și mai departe, ia cu cafea și cozonac:
📚  «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski (vezi recenzia)
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Este o carte de dezvoltare personală ce se citește rapid; tind să cred că Manson scrie precum vorbește. După primele pagini am băgat-o în rucsac și m-am oprit la Beans and Dots (Palatul Universul). O cafea, un aperol șpriț, 4 ore jumătate și 300 de pagini mai târziu mă întorceam acasă cu o stare de bine, după câteva sesiuni bune de – băi, ce prostan am fost atunci –.

Nu a fost neapărat greu, recunosc, fiind destul de stoică ca filosofie și total contrară teoriilor lui Jeff Keller. De fapt, cum am scris și pe stories pe Instagram, Keller ar putea să-i care bagajele lui Manson în câteva concedii pentru a-și lua notițe, atât de mare este contrastul dintre teoriile celor doi despre cum ar trebui să ne comportăm pentru a avea o viață pozitivă și sănătoasă.

Ce-o fi-n capul nostru?

Să privești înăuntrul tău cu sinceritate și să te iei la întrebări este un proces dificil. Presupune formularea unor întrebări al căror răspuns ne va face să ne simțim inconfortabil. Din experiența mea, cu cât este mai inconfortabil răspunsul, cu atât mai multe șanse ca el să fie adevărat.

Opriți-vă un moment și gândiți-vă la ceva ce vă sâcâie cu adevărat. Întrebați-vă de ce vă sâcâie chestiunea respectivă. Probabil ă răspunsul este legat de vreo formă de eșec. Apoi întrebați-vă de ce percepeți acest eșec ca fiind “adevărat”. Dacă eșecul nu este de fapt adevărat? Dacă l-ați perceput eronat?

De mult ori lucrurile nasoale se întamplă 99% în capul nostru. Dar, ca și în cărțile surorile Nagoski, ori ale oricărui filosof stoic, rezolvarea acestora nu vine prin evitarea emoțiilor negative, ci în confruntarea acestora și a gândurilor noastre. Este cea mai bună metodă de a închide un ciclu de stres, de exemplu, și de a putea să ni-l luăm de pe cap.

Despre valori

Evident, pentru aceste lucruri avem nevoie de valori, iar valorile, mai ales în 2021, sunt total eronate și redirectate către o viață care numai liberă și fericită nu am putea numi-o, ci una dependentă și bazată în marea ei parte pe un potențiometru cu care ne chinuim să reglăm spre maxim volumul primelor două trepte ale nevoilor din Piramida lui Maslow și nimic mai mult.

Plăcerea? Este mai degrabă efectul fericirii, nu o valoare la care să tindem. Succesul material? Maslow l-a băgat în primele două trepte. Pipi, caca, mancare și dormit. Dreptatea? O vezi vomitată în social media în fiecare zi. Ți se pare mare șmekerie? A rămâne pozitiv cu orice preț? Asta mi se pare un virus atât de dăunător încât dacă nu v-au ajuns Nagorki, vi-l las și pe Manson:

“A privi partea însorită a vieții” este un pricipiu sănătos, fără doar și poate, dar adevărul este că uneori viața e de rahat, iar lucrul cel mai rău pe care-l poți face în momentele urâte este să recunoști asta.

Negarea emoțiior negative duce la experimentarea unor emoții negative mult mai profunde și de mai lungă durată, precum și la disfuncție emoțională. Să ai tot timpul o atutudine pozitivă este o formă de evitare, nu o soluție validă la problemele vieții.

Pe scurt, una e să zâmbești și să te bucuri, iar alta e să imiți o focă.

În concepția lui Manson, valorile sănătoase sunt a) bazate pe realitate, b) constructive din punct de vedere social, și c) imediate și controlabile. Adică ce ține de noi (remember Manulul lui Epictet?), nu de ce nu ne aparține. Și avem onestitatea, inovația, vulnerabilitatea, curajul de a ne apăra, ori de a-i apăra pe alții, respectul de sine, curiozitatea, modestia, creativitatea et cetera.

Manson merge puțin mai departe și definește 5 valori care sunt deopotrivă neconvenționale și inconfortabile, dar pentru mulți dintre noi pot fi cu adevărat revelatorii. Și le dedică câte un capitol fiecăreia dintre acestea.

Prima este o formă radicală de responsabilitate: a-ți arăta responsabilitatea pentru orice ți se întâmplă în viață, indiferent din vina cui.

Cea de-a doua este nesiguranța: conștientizarea propriei ignoranțe și cultivarea îndoielii constante în privința propriilor credințe.

Următoarea este eșecul: disponibilitatea de a descoperi propriile defecte și greșeli, astfel încât acestea să poată fi ulterior îndreptate.

A parta este respingerea: capacitatea de a spune și de a auzi un nu, prin care un om definește clar ce este dispus să accepte și ce nu este dispus să accepte în viața lui.

Ultima valoare este contemplarea propriei dispariții. Este esențială, întrucât atenția sporită față de propria moarte este poate singurul lucru capabil să mențină toate celelalte valori într-o perspectivă corespunzătoare.

Nimic mai departe de filosifia stoică și mi se pare că ideile de acum 2000 de ani se regăsesc în nenumărate cărți de dezvoltare persoanală, ori psihologie. Cumva, este prezentă în majoritatea cărților din Biblioteca mea. Nu am ales eu treaba asta, cărțile m-au ales pe mine, cum mi-a spus o amică ce a terminat un master în psihologie vara aceasta.

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Despre respingere, valori și identitate

Ideea este următoarea: pentru a prețui ceva, trebuie să ne pese de acel ceva. Iar pentru a prețui ceva, trebuie să respingem tot ceea ce nu este acel ceva. Dacă prețuim X, respingem non-X.

Respingerea este o parte inerentă și necesară a menținerii valorilor și, prin urmare, a identității noastre. Ne definim prin ceea ce respingem. Dacă nu respingem nimic (poate și din frica de a nu fi respinși la rândul nostru), practic nu avem identitate.

Dorința de a evita cu orice preț respingerea, confruntarea și conflictul, dorința de a accepta totul în mod egal și de a egala și armoniza totul este o formă subtilă prin care simțim că ni se cuvine totul.

Dar putem merge puțin mai departe.

Citatul de mai sus, odată integrat, ne poate ajuta să identificăm destul de ușor cine este cu adevărat o persoană. Spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești, este un aforism pe care l-am auzit des de la părinții mei. Iar dar dacă afli și ce citește, ce activități (+job) are, ce-i face plăcere, ori câtă grijă are de ea, ai putea avea o imagine completă.

Crezi că ce spune o persoană, ori ce comunică pe rețelele de socializare, ar putea avea o mai mare valoare decât activitățile care o țin realmente ocupată?

Și tot despre valori

Citindu-l pe Manson mi-am adus amite de un articol pe care l-am publicat în 2019 despre asumare. Știți, acest mare cuvânt pe care-l auzim tot mai des în jurul nostru în ultimii ani, însă căruia i se atribuie, în majoritatea covârșitoarea a cazurilor, înțelesuri care cred că au mai degrabă legătură cu o formă contemporană de alienare socială în cea mai pură formă de evitare a realității.

Asumarea vine din responsabilitate, societatea așa funcționând (cel puțin cea la care tindem verbal): dacă greșești, trebuie să-ți repari greșeala. Apar astfel concepte ca iertarea de sine, sau în fața celui căruia i-ai greșit. Adăugăm peste acesta și mulțumirea de sine, ori față de cei de lângă noi. Recunoștința! Ce cuvânt frumos, nu? Iubirea? Nu le-ar cuprinde oare pe toate de mai sus?

Sunt concepte pe care ni le dorim cu toții să ni le însușim, făcând parte din nevoile noastre prezentate și în piramida lui Maslow, însă stagnarea în primele două trepte de care povesteam mai sus nu duce decât la confuzie și o aparentă reorganizare a celorlalte trei tot în primele două. Gâdiți-vă puțin la asta.

Concluzii

Citind Arta subtilă a nepăsării a lui Mark Manson este posibil să nu descoperi nimic revoluționar. Sunt multe idei pe care le-ai mai auzit, cel mai probabil, filosofia care stă la baza acestora având deja 2000+ ani. Sunt idei care, datorită unui ritm de viață alert, pe alocuri stresant, pe alocuri anxios, le-ai considerat bune de urmat la vremea respectivă, doar că n-ai avut timp să le integrezi.

Cartea are însă rolul de a le strânge pe toate într-un mod structurat și de a ți le oferi la pachet. Alegerea schimbării (dacă e necesară), după cum apare și în carte, tot la tine este. Poți alege să rămâi într-un cerc vicios al acceptării unei zicale cunoscute – “lasă, merge și așa”, ori poți face câțiva pași într-o direcție care, pe termen lung, va închide în urma ta ușa către dezvoltarea personală.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 «Arta subtilă a nepăsării» – Mark Manson

Dacă vrei să aprofundezi puțin subiectul „Eu și binele meu”, aruncă în coș și:
📚  «Unfu*K Yourself» – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  «Manualul – Epictet» – Epictet (vezi recenzia)

Dacă vrei să te duci și mai departe, ia cu cafea și cozonac:
📚  «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski (vezi recenzia)
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne

📚 «Manualul» – Epictet

Despre Epictet am scris și ieri în Filosoful stoic Epictet despre „hate” si futilitatea „disputelor” din social media, articol prin care am încercat să surprind contemporaneitatea filosofiei stoice, după cum remarca un amic. Sunt câteva citate care vorbesc despre hate și certurile inițiate de orgolii tălâmbe și obosite de vremuri prin social media (Facebook, bloguri etc).

Născut în anul 50 în Asia Mică, Epictet a trăit aproape 90 de ani (a decedat în 135), ajungând dintr-un simplu sclav al Imperiului Roman să profeseze filosofia la Roma. A fost și consilier al unor împărați precum Nero sau Domițian care au sfârșit însă tragic, dar toată viața lui a fost un bun orator, operele ce-i sunt atribuite fiind redactate de un discipol, Favius Arrian.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Manualul – Epictet

Ți-o recomand la pachet cu:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius (vezi recenzia)
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email introducând adresa în câmpul de la finalul articolului, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Prefața Manualului lui Epictet – o cărticică de 60 de pagini bună de scos oricând din bibliotecă și răsfoită, căutând inspirație printre pasajele însemnate cu highlighter-ul – este semnată de Andrei Pleșu. E mult mai grea decât cartea, Pleșu nefăcând rabat nici din al aminti pe Constantin Noica, și conține și câteva referințe care-ți vor (re)deschide apetitul pentru citit (filosofie).

Cartea în sine conține 53 de invățăminte stoice, aproape de Pământ, ce se remarcă prin simplitate, confruntare a sinelui, delimitarea de lucurile trecătoare și inutile, precum și apropierea de oameni și de rânduiala bazată pe corectitudine și pe claritatea înțelegerii locului pe care-l avem fiecare dintre noi în acest ecosistem numit viață.

Trecătoare, de altfel, moartea fiind omniprezentă și normală în întreaga filosofie stoică.

5. Pe oameni îi tulbură nu ce se întâmplă, ci gândurile lor legate de ce se întâmplă: nu este defel înspăimântătoare, de pildă moartea (căci așa i se arăta și lui Socrate), ci părerea în privința morții: pentru că aceasta este înspăimântătoare, atunci și moartea este înspăimântătoare.

Cartea mai poartă subtitlul Antidepresiv la purtător. Este o metaforă corectă, având în vedere că filosofia stoică te învață să fii liber bazându-te pe tine și pe ce poți controla, nu pe lucuri vremelnice pe care azi le poți avea, mâine nu, ce țin de ceea ce nu poți controla, prin urmare nici nu te poți supăra pe, nu poți da vina pe, ori ajunge la depresie.

Iată și o definiție a libertății, așa cum o vedea Epictet.

1. Din toate care sunt, unele depind de noi, altele nu depind de noi. De noi depind gândul, avântul, pornirea, respingerea și, într-un cuvânt, câte sunt lucrurile noastre nu depind de noi trupul, proprietatea, faima, funcțiile și, într-un cuvânt, câte nu sunt lucrurile noastre.

Cele care depind de noi sunt din fire libere, fără constrângeri, fără piedici, iar cele ce nu depind de noi sunt fără vlagă, robite, supuse constrângerilor, în voia altora. Amintește-ți, așadar: Dacă te gândești că acelea înrobite prin firea lor sunt libere și că cele ce aparțin altuia îți sunt proprii, vei fi supus constrângerilor, vei jeli, vei fi tulburat, îi vei ocărî și pe zei, și pe oameni.

Dacă vei socoti al tău ce este doar al tău, iar ce e al altuia, vei socoti al altuia, după cum și este, nimeni nu te va putea strâmtora în niciun fel, nimeni nu-ți va pune piedici, nu vei ocărî pe nimeni, nu vei învinovăți pe nimeni, nu vei face împotriva voinței tale niciun lucru, nimeni nu te va vătăma, nu vei avea vreun dușman, căci niciun rău nu te va lovi.

Mi-a plăcut mult și punctul 28, iar acum știm și de ce Marcus Aurelius a scris Gânduri către sine însuși în același stil, doar că, spre diferență de Epictet, împăratul era mult mai pretențios în cuvinte, Epictet vorbind maselor din interiorul lor – Epictet fiind, de fapt, o poreclă ce definește statutul de sclav. Însemnă dobândit.

Suntem mult mai atenți la cum arătăm decât la o igineră a minții. Preferăm sălile de sport, însă la fel de bine ne ocupăm mintea cu toate nimicurile, bârfele, știrile proaste și alarmiste, ori false, ajungând astfel să trăim superficial, să ne depărtăm de noi înșine și de oamenii de lângă noi, să ne stricăm pe interior în timp ce lăudăm toate acestea ca și cum ar fi adevărate virtuți ale vieții.

28. Dacă cineva ar lăsa trupul tău în seama oricui s-ar ieși în cale, te-ai înfuria: nu te rușinezi însă că îți încredințezi tu însuți mintea oricui se nimerește, de ajunge să fie tulburată și confuză, dacă el te vatămă.

Nu aveam în plan să citesc Manualul lui Epictet, însă este o lectură scurtă, sub o oră, și în același timp plăcută, impactul asupra minții fiind unul foarte sănătos, ca, de fapt, orice altă carte stoică. Am adăugat-o într-o comandă de acum câteva zile, alături de alte cărți scrise de filosofi, sau care tratează subiecte din punct de vedere al filosofiei.

După cum spunea o amică, mai ies din zona asta la primăvară. 🙂

Nu te mai rețin, îți recomand să o cumperi (costă sub 10 lei). Este foarte posibil să-ți ofere ceva combustibil pentru a comanda și cărți scrise de alti filosofi și gânditori ai lumii, dar, cu siguranță, va fi una dintre cărțile care te vor inspira. Cel puțin la mine așa s-a întâmplat și nu-s neapărat cel mai ascuțit creion din penar. În încheiere însă te las cu o ultimă învățătură și un clip video ilustrativ.

9. Boala este o piedică pentru trup, dar nu pentru voință, dacă nu voiești tu să fie. Șchiopătatul este o pierdere pentru picior, dar nu pentru voință. Spune-ți asta de fiecare dată când ți se întâmplă ceva: vei afla că orice este o piedică pentru un lucru, nu este pentru tine.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Manualul – Epictet

Ți-o recomand la pachet cu:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius (vezi recenzia)
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

* photo by Sarah Le on Unsplash

📖 Filosoful stoic Epictet despre “hate” si futilitatea “disputelor” din social media

Am citit aseară 🛒  «Manualul» scris de Epictet, un filosof ce se presupune că s-a născut în anul 50 și a trăit aproape 90 de ani. A ajuns dintr-un simplu sclav să profeseze filosofia la Roma, a fost consilier al unor împărați precum Nero sau Domițian (ambii au sfărșit tragic), dar și un foarte bun orator.

Manualul a avut o influență foarte mare asupra lui Marcus Aurelius și a operei sale (Marcus s-a născut la 25 de ani de la moartea lui Epictet), iar alături de acesta și de Seneca, Epictet a aparținut ultimei faze a stoicismului, denumită neostoicismul roman.

Epictet a fost un foarte bun orator – operele lui fiind redactate de alții -,  motiv pentru care, deși folosește destul de multe metafore, interpretarea fiind a cititorului, scrie pe înțelesul tuturor. Marcus Aurelius este mult mai pretențios în exprimare. Se vede diferența dintre sclav și împărat.

Până public o recenzie, vă las cu două învățăminte extrase din Manual, vorbele lui Epictet fiind, pe lângă sănătoase, și incredibil de atemporale, iar noi putem încerca să filosofăm un pic, zic. 🙂

Primul.

42. Când cineva îți face rău sau te vorbește de rău, amintește-ți: “El face sau vorbește socotind că-l privește pe el”. Nu își poate da seama ce ți se potrivește ție, ci doar ce i se potrivește lui. Dacă i se pare că ceva este rău, doar el are de suferit, pentru că s-a amăgit.

Dacă cineva ia un raționament adevărat ca fiind fals, nu raționamentul are de suferit ci persoana care s-a înșelat. Dacă acționezi în conformitate cu asta, atunci vei fi blând cu cel care te învinuiește. Vei spune despre el: “Așa i s-a părut”.

Unul dintre lucrurile pe care-mi place să cred că le-am învățat în ultimii 4-5 ani, încercând să citesc și să ascult mult mai mult decât public, a fost faptul că astfel de acțiuni pasive te ajută să înțelegi mult mai bine oamenii și să-ți faci o imagine corectă (studiată) despre experiențele și cunoștințele celui care vorbește (ori care te vorbește de rău).

Trebuie doar să ai răbdare și să asculți.

Abia ulterior poți răspunde.

Eviți, astfel, în cazul lui Epictet, un conflict inutil, calitate cauzată de lipsa imaginilor corecte.

Și tot Epictet spune că:

33. […] Este nesigur și să intri în subiecte jenante. Când se întâmplă așa ceva, dacă se ivește prilejul, arată-ți dezaprobarea față de cel ce a făcut-o, daca nu, fă, prin tăcerea ta, sau prin înroșirea feței, sau printr-o încruntare, să-i fie limpede că vorbele ți-au produs supărare. […]

În condițiile relatate anterior, confruntarea din citat este una benefică.

Și cel de-al doilea.

46. […] Dacă se iscă o discuție despre principii într-o mulțime, să taci cât mai mult căci este mare primejdie să scoți o vorbă pe care n-ai gândit-o. Iar când cineva îți spune că nu pricepi nimic, iar tu nu te lași prins în dispută, atunci să știi că ești stăpân pe situație.

Pentru că oile nu le aduc păstorilor iarba să le arate cât au mâncat, ci își digeră hrana pe dinăuntru și scot pe dinafară lână, și lapte, tot așa și tu, nu desfășura principii dinaintea mulțimii, ci arată faptele izvorâte din principiile pe care le-ai digerat.

Vorba multă, sărăcia omului. Iar despre vorba multă am citit și la Chris Voss. Dar cuvintele acționează imediat (impact emoțional), atragând aplauze – like-uri & comentarii -, ca să legăm și de titlul articolului. Însă, chiar dacă durează până la a obține rezultate, acțiunile sunt însă singurele care vor face diferența și pot oferi altceva decât aplauze.

Invocăm, iarăși, răbdarea.

Maxima enim, patientia virtus.

Bonus.

45. Cineva se spală repede: să nu spui că se spală prost, ci repede. Cineva bea mult vin: să nu spui că bea prost, ci mult. Căci mai înainte de a-i desluși gândul, cum poți ști că face ceva prost? Așa nu ți se va întâmpla ca despre unele să-ți faci o impresie prin rațiune, iar cu altele să fii de acord pur și simplu.

* photo by Tyler Lastovich on Unsplash

📖 Nu judeca clipa | parabola taoista

Am citit jumătate din 🛒  Gândește ca un călugăr scrisă de Jay Shetty ascultând-o în interpretarea actorului Mihai Călin pe o variantă early-beta a aplicației Storis (nelansată încă pentru public), acesta fiind, de fapt, și motivul pentru care s-a întâmplat să fie doar jumătate.

Prin urmare, nu am mai avut răbdare să se lanseze aplicația Storis și am cumpărat cartea pe care am să o continui imediat după termin și ultimele capitole din 🛒  Începe cu DE CE a lui Simon Sinek (vezi biblioteca virtuală pe care am început să o construiesc pe final de lună mai).

Până atunci însă, mi-am adus aminte astăzi de o parabolă taoistă din această carte pe care am zis să o adaug la semne de carte. Dacă o să cumpărați cartea, o să găsiți parabola în capitolul 3 (Teamă), într-un  fragment mai larg despre gestionarea temerilor pe termen scurt.

Când te panichezi, începi să anticipezi consecințe care nu s-au întâmplat încă. Temerile ne transformă în scriitori de ficțiune. Pornim de la o premisă, de la o idee, de la o temere – ce se va întâmpla dacă… După aceea o luăm razna și ne închipuim posibile scenarii viitoare.

Când anticipăm rezultatele viitoare, frica ne ține în loc și ne face prizonierii propriilor închipuiri. Filosoful roman stoic Seneca a observat că “Fricile noastre sunt mai numeroase decât pericolele pe care le întâlnim și suferim mai mult în închipuire decât în realitate”.

Putem să gestionăm stresul puteric daca ne detașăm pe loc. Există o veche parabolă taoistă despre un fermier căruia i-a fugit calul. “Ce ghinion”, îi spuse fratele acestuia. Fermierul ridică din umeri. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

După o săptămână, calul rătăcit își găsește drumul spre casă și aduce cu el o iapă sălbatică superbă. “E incredibil!”, zice fratele, adirând cu invidie iapa. Fermierul e, din nou, neutru. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

După câteva zile, fiul fermierului se urcă pe iapă, sperând să o poată îmblânzi, dar aceasta se smucește și-l aruncă din șa, iar băiatul, trântit la pământ, își rupe un picior. “Ce ghinion!”, îi spune fratele fermierului, cu o urmă de satisfacție. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, i-a răspuns fermierul din nou.

În ziua următoare, bărbații sunt chemați la oaste, însă fiul lui este scutit de la înrolare fiindcă are piciorul rupt. Fratele fermierului îi spune acestuia că aste e, cu siguranță, cea mai bună veste dintre toate. “O fi bine, o fi rău, cine știe?”, îi răspunde.

Fermierul din poveste nu se pierde în presupuneri de genul “ce-ar fi dacă” ci se concentrează pe “ceea ce este”. În timpul pregătirii mele pentru a deveni călugăr ni se spunea: “Nu judecați clipa”.

* photo by Faye Cornish on Unsplash

📚 «Meditatii» sau «Ganduri catre sine insusi» – Marcus Aurelius | #mustread

Cum ultima recenzie publicată a fost pentru «Unfu*k yourself» de Gary John Bishop, o carte despre care scriam că transpiră stoicism, purtând citate din scrierile unor filosofi precum Epictet, Seneca, ori Marcus Aurelius, începem săptămâna cu Ganduri catre sine insuși, opera a lui Marcus Aurelius al cărei manuscris păstrat la Vatican nu poartă, de fapt, niciun nume.

Este o carte pe care, la fel ca alte câteva pentru care am publicat o recenzie, o recomand cu ambele mâini, fiind una dintre acele cărți, precum Jocul infinit al lui Sinek, ori cărțile olandezului Rutger Bregman, pe care, personal, mi-ar fi plăcut să le citesc în urmă cu mulți ani.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius

Ți-o recomand la pachet cu:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

Un pic de context

(ganduri) Către sine însuși este singura operă a lui Marcus Aurelius (121 – 180 d.Hr.) și a fost redactată în greacă, ideile din carte fiind sursă pentru propria îndrumare și auto-perfecționare. Altfel spus, Marcus Aurelius și-a scris propria carte de dezvoltare personală. Cartea mai poate fi găsită sub numele de Meditații – traducerea în latină – și conține 12 capitole denumite Cărți.

Cărțile nu au nici ele vreun nume, ori nu dezbat o temă anume. Sunt scrise de M.A. în diferite locații, în cortul său de campanie, între luptele prin care acesta încerca să înăbușe revoltele triburilor germanice din vest și amenințarea Italiei la nord de către sarmați, un grup de triburi nomade iranice ce-și făceau veacul pe gurile Dunării, dar care au fost găsiți și prin Dacia, purtând numele de iazigi.

Conținutul cărții este marcat de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneia, și este o filosofie practică pentru viața de zi cu zi, scrisă pe buleturi, acestea neavând neapărat legătură între ele. Pe tot parcusul celor 12 cărți, Marcus Aurelius adresează două concepte: cel al datoriei față de un interes comun și cel al morții.

Echilibrul pe care toți în căutăm, ori pacea interioară, sunt definite de Marcus Aurelius ca fiind înțelegerea prezentului și nu a trecutului (care nu contează), ori a viitorului (imprevizibil), precum și alegerea unei vieți morale, după legile naturii, fiecare dintre noi având datoria de a ne aduce contribuția la binele comunității. Este cartea în care am citit de cele mai multe ori cuvântul moarte.

Dezvoltare personală

Este plin internetul de citate sau interpretări din Ganduri catre sine insuși.

Citește, în cazul în care nu ai făcut-o deja, și recenzia la «Unfu*k yourself» de Gary John Bishop, dar și cartea, o reprezentare contemporană a filosofiei stoice. O carte pentru toți cei care ajung într-un moment al vieții să se îndoiască de ei înșiși, să dea vina pe ghinion, copilările, sau pe alții pe care i-au considerat răspunzători, de fapt, din lipsa acțiunilor lor.

7. Te lași influențat de impresiile care vin din afară? Oferă-ți un răgaz pentru a învăța ceva bun și încetează să te lași purtat de colo-colo. […]

8. Fără a acorda o atenție deosebită celor ce se petrec în sufletul altuia nu poate fi observat cu ușurință un om nefericit; însă cei care nu urmăresc cu atenție mișcările propriului lor suflet sunt, în mod inevitabil, nefericiți.

Cele două puncte fac parte din Cartea a II-a (Capitolul 2) din Gânduri către sine însuși, iar acesta este stilul în care Marcus Aurelius a scris întreaga operă, apropo și de multe dintre cărțile pe care le catalogăm ca fiind de dezvoltare personală. Găsești invățăminte scrise scurt, însă și explicații lungi ale trăirilor personale, sau ale scrierilor altor filosofi, ori conducători din acele vremuri.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius

Ți-o recomand la pachet cu:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

Carpe diem

De formularea Carpe Diem am auzit cu toții.

S-au scris multe versuri, la multe fiind adăugată și coloană sonoră, cu formularea lui Horațiu (65-8 i.Hr), unul dintre cei mai importanți poeți romani din “perioada de aur” a literaturii romane (perioada lui Octavianus Augustus, primul împărat roman), acesta decedând la mai puțin de o decadă de la anul în care se presupune că s-a născut Iisus Hristos, în plin stoicism.

Tu ne quaesieris (scire nefas) quem mihi, quem tibi
finem di dederint, Leuconoe, nec Babylonios
temptaris numeros. Ut melius quicquid erit pati!
Seu pluris hiemes seu tribuit Iuppiter ultimam,
quae nunc oppositis debilitat pumicibus mare 5
Tyrrhenum, sapias, vina liques et spatio brevi
spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida
aetas: carpe diem, quam minimum credula postero.

Horațiu, Odes 1:11

Găsiți traducerea în engleză aici, timpurile marcate de folosofia stoică punându-și amprenta și pe Odele lui Horațiu. L-am amintit deoarece este o reprezentare lirică și stă la baza celui de-al doilea concept adresat de Marcus Aurelius, despre care am amintit mai sus. “Trăiește în prezent; ai încredere în mâine cât de puțin poți”.

Folosind conceptul natural al morții dar și al acceptării vieții așa cum este ea (ciclicitate), Marcus Aurelius leagă foarte multe idei și trăiri personale prezente în carte de faptul că trăim prezentul, acesta fiind singurul lucru pe care îl avem și “de care omul poate fi lipsit“. Nu avem cum să pierdem trecutul (a trecut deja!), însă nici viitorul (care nu s-a întâmplat oricum).

Chiar dacă ți-ar fi dat să trăiești trei mii de ani, și tot atâția ani de zece mii de ori, amintește-ți totuși că nimeni nu pierde o viață decât cea pe care o trăiește și nici nu trăiește alte viață, decât cea pe care o pierde.

Așadar, viața cea mai lungă și viața cea mai scurtă înseamnă același lucru; căci prezentul este egal pentru toți și timpul care se pierde este, așadar, egal, iar cel care se duce pare astfel foarte scurt.

De fapt, nimeni nu poate să piardă nici trecutul, nici viitorul; cum ar fi posibil să i se ia cuiva ceea ce nu are? Trebuie deci să-ți aduci aminte întotdeauna de aceste două principii:

  • primul, că toate lucrurile au din eternitate același aspect și revin în cerc, și nu este nicio diferență dacă cineva va vedea aceleași lucruri o sută de ani, două sute de ani sau un timp infinit,
  • al doilea, că și cel cu o viață foarte lungă, și cel care moare în cel mai scurt timp suferă aceeași pierdere, fiindcă prezentul este singurul lucru de care omul poate fi lipsit, dacă e adevărat că numai pe acesta îl are și nu poate să piardă ceea ce nu are.

Și revine, de multe ori, explicând(u-și) altfel același lucru până la desăvârșire.

69. Aceasta înseamnă desăvârșirea caracterului: să trăiești orice zi ca și cum ar fi ultima, fără să fii agitat, fără să fii amorțit și fără să fii ipocrit.

Gânduri către sine însuși. Cartea a VII-a.

Dar, stai, nu am mai auzit asta undeva? Sigur că da. De multe ori în vorbele lui Steve Jobs, precum celebrul discurs pe care acesta l-a susținut în fața absolvenților de la Stanford, în care spunea, în cea de-a treia poveste în care adresa conceputul morții, următoarele:

Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul:
“Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate”.
M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat:
“Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?”.

Moartea

Mi se pare fascinant că deși privește moartea într-un mod natural, așa cum frunzele, de exemplu, apar primăvara iar toamna se întorc în pământ, că dispărem destul de repede de pe fața pământului și că nimeni nu-și va mai aduce practic aminte de noi, de lucrurile care nouă ni s-au părut importante la un moment dat în viață, Marcus Aurelius a reușit astfel să devină nemuritor.

3. Nu disprețui moartea, ci accept-o cu plăcere, fiindcă și ea reprezintă o parte din acele lucruri pe care natura și le dorește. De fapt, după cum sunt a fi tânăr, a îmbătrâni, a crește, a ajunge la maturitate, a-ți crește dinții, barba și, apoi, părul cărunt, a concepe un copil, a fi însărcinată, a naște și toate celelalte activități naturale pe care le aduc anotimpurile vieții, la fel este și moartea.

Așadar, a acționa ca un om obișnuit să raționeze nu înseamnă a avea față de moarte o atitudine indiferentă, violentă sau arogantă, ci a o aștepta ca pe una dintre acțiunile naturii. Și, după cum aștepți acum ca din pântecele femeii tale să iasă fătul, tot așa fii gata să întâmpini ceasul în care sufletul tău va ieși din învelișul de carne.

Gânduri către sine însuși. Cartea a IX-a.

Referințele la acest concept sunt la tot pasul, iar formulările pot fi diferite. Ca analogie, dacă 🛒 În sfârșit nefumător scrisă de Allen Carr este o carte cu ajutorul căreia te poți lăsa de fumat, acesta nefăcând altceva decât să repete aceleași idei în continuu, Meditațiile lui Marcus Aurelius te pot face să înțelegi și să accepți moartea ca un proces în conformitate cu natura.

35. Totul este efemer, și cel care amintește și cel care este amintit.

47. […] Așadar, petrece-ți această clipă a timpului în conformitate cu natura și încheie-ți viața împăcat, cum măslina cade în clipa când e coaptă, binecuvântând pământul care a purtat-o și mulțumind pomului care i-a dat naștere.

[…] Privește înapoia ta la prăpastia nesfărșită a timpului și înaintea ta la un alt infinit. În această imensitate, ce deosebire există între cel care trăiește 3 zile și unul care trăiește 3 generații?

Gânduri către sine însuși – Cartea a IV-a

Moralitatea și datoria față de interesul comun

Nu-ți irosi partea rămasă din viață făcându-ți idei asupra situației sau faptelor celorlalți, de vreme ce nu faci asta în vederea interesului comun. Căci te împiedici astfel să îndeplinești altă treabă, vreau să spun imaginându-ți ce și din ce cauză face ceva unul sau altul, ce spune, ce își dorește, ce uneltește și câte altele de acest fel te determină să te îndepărtezi de atenția «pe care trebuie să o acorzi» propriei tale părți conducătoare a sufletului.

Așadar, în înlănțuirea reprezentărilor, e nevoie să evităm ceea ce este la voia întâmplării și fără rost și, pe cât posibil, ceea ce este indiscret și dăunător; și trebuie să te obișnuiești să ai în minte numai reprezentările despre care, dacă oricine te-ar întreba pe neașteptate “Ce gândești acum?”, să poți răspunde sincer, pe loc, “cutare și cutare lucru”, prin care să fie de îndată clar că orice lucru e în tine simplu și bun și demn de o ființă socială, căreia nu-i plac rivalitatea, invidia sau suspiciunea, nici alte lucruri de acest fel.

Ca și multe din capitolele ce tratează pe larg citatul de mai sus  și pe care le găsim prin cărțile de dezvoltare personală despre care am amintit mai sus, Marcus Aurelius revine de multe ori pe parcursul celor 12 cărți, în diferite forme, cu sau fără completări, asupra moralității (acțiunilor noastre) și adresarea interesului comun.

Trebuie, de asemenea, înlăturate nu numai activitățile inutile, ci și reprezentările; căci astfel acțiunile pe care le provoacă ele nu vor mai avea loc.

Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra <de cei care îți fac rău>: să nu le semeni.

În primul rând, ferește-te să acționezi la întâmplare și fără un scop precis; în al doilea rând, nu raporta acțiunile tale la altceva decât la scopul util binelui comun.

Dacă cineva poate să mă convingă, demonstrându-mi, că nu gândesc sau nu acționez cum trebuie, mă voi schimba bucuros. Căci eu caut adevărul, de care nimeni n-a fost vreodată lezat; este lezat. în schimb, cel care pesistă în greșeală și în neștiința sa.

Eu îmi fac datoria; alte lucruri nu îmi pot distrage atenția: căci ori sunt neînsuflețite, ori sunt ființe lipsite de rațiune sau unele rătăcite și care nu cunosc drumul.

Când ești lovit de greșeala cuiva, treci repede să examinezi ce greșeală asemănătoare cu a acestuia comiți tu: de pildă, faptul că socotești o monedă din argint drept un bun, sau plăcerile sau mărunta glorie și altele de acest fel. Căci, reflectând la aceasta, vei uita repede mânia, fiindcă în același timp îți va veni în minte faptul că el este constrâns. Ce ar putea să facă? Dacă poți, îndepărtează de lângă el ceea ce îl constrânge să greșească.

Gânduri către sine însuși este genul de carte la care este imposibil să nu te întorci. Exprimă convingeri sănătoase asupra vieții, asupra rolului pe care-l avem în acest ecosistem, asupra moralității după legile naturii și a acceptării morții ca fiind încheierea unui ciclu natural, toate acestea nefiind altceva decât sursa liniștii interioare, a mărinimiei și perfecțiunii.

Și, chiar dacă modul în care trăim s-a schimbat drastic în ultimii 2000 de ani care au trecut de la perioada în care Marcus Aurelius a scris Meditațiile, conceptul de civilizație transformându-se între timp, cumva, într-o goană a consumerismului și confortului în toate formele lui (emoțional, fizic, pecuniar etc), învățămintele lui sunt aplicabile și astăzi.

Poate mult mai mult astăzi.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius

Ți-o recomand la pachet cu:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop (vezi recenzia)
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

📚 «Unfu*k yourself» – Gary John Bishop

Cartea asta este dedicată tuturor celor care experimentează acest monolog auto-sabotor, șuvoiul neîntrerupt de neîncredere și subterfugii care limitează și compromit viața de zi cu zi. Este o palmă de curtoazie pe care v-o dă universul, ca un îndemn de a trezi adevăratul vostru potențial și de a prelua spectaculos controlul asupra vieții voastre.

Cele de mai sus se regăsesc pe prima pagina a primului capitol din cartea Unfu*k yourself de Gary John Bishop. O prietenă îmi recomandase 🛒  Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson, o carte înțeleg asemănătoare, doar că cea a lui Bishop a fost publicată mai recent, prin urmare am făcut ca la jocurile video, alegând să nu mai cumpăr vechituri. Am comandat-o totuși. Chiar astăzi. 🙂

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop

Ți-o recomand la pachet cu:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

🔔  Abonează-te la blog prin email (vezi sidebar), ori antrenează-ți browserul să-ți trimită notificări când public un articol (vezi clopoțelul din bula albastră de jos). Funcționează și pe mobil (iOS și Android), dar și pe Windows sau MacOS. Mulțumesc.

Înțeleg că există cercetări care atestă că avem peste 50.000 de gânduri într-o singură zi. Unfu*k yourself este o carte care adresează legătura dintre emoții și gânduri, diferențele dintre acțiune și non-acțiune, ori realitate și realitatea din capul nostru, citând filosofi care susțin că armonia dintre gândire și realitate se reflectă în gramatica limbajului.

Ajungem astfel la auto-discursul pozitiv care ne îmbunătățește semnificativ dispoziția, ne sporește încrederea și ne crește productivitatea, auto-discursul negativ fiind adânc înrădăcinat în noi, oferindu-ne (noi înșine, cu alte cuvinte) blocaje la tot pasul. Acum, am folosit pozitiv și negativ nu pentru a vă arunca în trendul gândirii pozitive, omniprezent în zilele noastre.

Cartea nu te îndeamnă la meditație, nu te așează în poziția lotusului. Nu este despre eliberarea minții de ce e rău în viața ta și continuarea acesteia țopăind ca o căprioară. Nu, nu e Instagram. 🙂 Dimpotrivă. Este mai mult un wake-up call scris pe înțelesul tuturor (este o carte care se citește foarte ușor) care te așează în poziția de a-ți confrunta gândurile.

Există chair și un pasaj bolduit pe tema asta în carte.

Dacă ești o persoană ușor de ofensat, oprește-te acum din citit și dăruiește această carte cuiva din viața ta care ar putea beneficia de pe urma lecturii ei.

Vei găsi foarte multe întrebări în Unfu*k yourself, întrebări care te vor ajuta să-ți schimbi limbajul subconștientului, al acelor discuții pe care le ai cu tine. Iar schimbarea vine doar cu dispoziția perceperii unei situații și din alte perspective (noi). Ține de voință, de dorința de cunoaștere, de eliminarea unor cuvinte precum “{verb}, dar…”, ori construcții condiționale precum “aș face”.

Este o carte care transpiră stoicism, fiind, de altfel, plină de citate din scrierile filosofilor stoici. Te vei delecta cu învățăminte din scrierile lui Epictet, Seneca, ori Marcus Aurelius, pe care tocmai ce am început să-l studiez, dar și cu cei care i-au urmat, 3-4 sute de ani mai târziu, precum Socrate și Aristotel. Vei scăpa de dependența siguranței și vei îmbrățișa incertitudinea.

Am să-ți dau și un spoiler pe tema asta, citând din carte o remarcă asupra zonei de confort.

Rămânând în zona de confort, repetând aceleași acțiuni dintotdeauna, trăiești de fapt în trecut – nu înaintezi. Repeți lucruri și comportamente cândva riscante în viața ta, atunci când nu știai la ce rezultat vor duce, dar care s-au transformat între timp în rutină.

Gândește-te cum să vizitezi locuri noi dacă nu ieși din casă? Cum să-ți faci prieteni și să inițiezi relații romantice dacă nu întâlnești oameni noi? Cum să faci ceva nou repetând ceea ce ai făcut dintotdeauna?

V-am spus, cartea e plină de întrebări. 🙂

Este o carte bună pentru fiecare dintre noi. Cu toții am ajuns, nu doar o dată, în situații în care ne-am îndoit de noi înșine, am dat vina pe ghinion, copilările, sau pe alții pe care i-am considerat răspunzători, de fapt, de lipsa acțiunilor noastre, ajungând de multe ori să ne spunem că viața e grea, că cei de pe lângă noi sunt răi (hei, salut, Bregman!), ori că ne-am săturat.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚  Unfu*K Yourself – Gary John Bishop

Ți-o recomand la pachet cu:
📚 Ganduri catre sine insusi – Marcus Aurelius
📚  Triburi – Seth Godin  (vezi recenzia)

Cartea îți va spune cum poți deține controlul și faptul că suntem programați să câștigăm. Mai adaug doar că suntem deja câștigători, că ne-am născut campioni, lucru pe care l-am mai spus și în recenzia 📚 «Triburi» – Seth Godin (acesta este și motivul pentru care o recomand împreună cu Triburi), dar, cu voia ta, am să-l reiau și mai jos.

Revista Life Science menționează 250 milioane de spermatozoizi eliberați în timpul unui act sexual. E ca și cum tu ai participat într-un weekend la un maraton alături de întreaga populație din Italia, Franța, Spania și Germania la un loc – țări în care tot emigrăm de câțiva zeci de ani deja – și ai ieșit pe primul loc.

Iar acest lucru nu poate fi o întâmplare. 💪