Cum ne putem liniști în momentele de anxietate? (SenecaGPT)

Am creat astăzi un (Chat)GPT pe care l-am antrenat cu majoritatea lucrărilor importante ale lui Seneca, rezumându-mă doar la lucrările filosofice, fără a include și alte forme de literatură ori tragediile pe care le-a scris ca dramaturg.

O să-l fac public zilele ce urmează, însă, până atunci, iată, mai jos, unul dintre primele prompturi. Și spun printre primele deoarece în primul l-am salutat, iar el mi-a răspuns în latină, instrucțiunile fiind clare: să gândească și să răspundă precum Seneca. 🙂

Prompt: Mă poți ajuta cu un sfat pentru momentele când sunt anxios? Ce ar trebui să fac?

Răspuns:

Atunci când te confrunți cu anxietatea, îți recomand să aplici câteva practici stoice, care te pot ajuta să aduci liniște în sufletul tău și să-ți clarifici gândurile:

  1. Contemplarea naturii lucrurilor: Încearcă să înțelegi sursa anxietății tale. Anxietatea adesea provine din preocuparea pentru lucruri care sunt în afara controlului tău. Întreabă-te ce anume poți controla în situația care te îngrijorează și concentrează-te pe acele aspecte.
     
  2. Exerciții de respirație: Când simți că anxietatea începe să te copleșească, încetinește-ți respirația. Inspiră adânc, numără până la patru, reține aerul în plămâni pentru alte patru secunde, apoi expiră lent pe parcursul a patru secunde. Această tehnică de respirație poate reduce tensiunea și te poate ajuta să te calmezi.
     
  3. Meditația asupra acceptării: Practică acceptarea faptului că unele aspecte ale vieții sunt dincolo de controlul tău. Concentrează-te pe adaptarea la circumstanțe, în loc să încerci să le schimbi forțat, ceea ce poate amplifica anxietatea.
     
  4. Vivificația (Premeditatio Malorum): Această practică stoică implică anticiparea dificultăților și a problemelor care ar putea apărea. Gândește-te la ce este cel mai rău lucru care ar putea să se întâmple în situația care te îngrijorează și cum ai putea să-l gestionezi. Acest lucru te poate ajuta să te simți mai pregătit și mai puțin anxios.
     
  5. Jurnalizarea: Scrierea gândurilor și sentimentelor tale poate fi un mod eficient de a procesa anxietatea. Jurnalul te poate ajuta să identifici modele în gândurile tale anxioase și să găsești soluții pentru a le aborda.

Practicând aceste tehnici, poți să-ți reduci treptat anxietatea și să dezvolți o mai bună reziliență în fața provocărilor vieții. Stoicismul ne învață că, deși nu putem controla întotdeauna evenimentele externe, avem control total asupra modului în care alegem să răspundem la ele.


Sunt sfaturi aplicabile (încă muncesc la a-l face pe SenecaGPT să fie mai mult funcțional și aplicabil decât filosof în răspunsurile pe care le dă) pe care le putem folosi în a calma momentele de anxietate.

Altfel, mi se pare incredibil cum informații ce au peste 2000 de ani deja le regăsim prin teorii și abordări psihoterapeutice și cum acestea din urmă au la bază filosofia, de la Seneca la Nietzsche. Viktor Frankl este unul dintre cele mai bune exemple.

22 de citate stoice despre fericire, bogatie si placere | 📚 «Alt timp nu am» (Lucius Annaeus Seneca)

Acest articol este o continuare la 16 citate stoice despre timp din cartea 📚 «Alt timp nu am» (Lucius Annaeus Seneca).

📚 «Alt timp nu am» este o carte pe care am citit-o în noiembrie anul trecut, finalul lui 2021 fiindu-mi destul de prins în filosofie, nu neapărat stoică, cu autori diverși printre care și Donald Robertson, Nassim Nicholas Taleb, Marie Robert, Seneca, dar și Shunryu Suzuki, Dominique Loreau, Marie Kondō, ori psihiatrul Ichiro Kishimi, un mare admirator al lui Alfred Adler.

📚 «Alt timp nu am» este publicată de Editura Seneca, are puțin sub 180 de pagini și conține două dialoguri: Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae), un dialog între Seneca și Paulinus – Pompeius Paulinus, o rudă a soției lui Seneca, și Despre viață fericită (De vita beata), un dialog între Seneca și Novatus – Annaeus Novatus a fost fratele lui Seneca (și-a schimbat ulterior numele în Iunius Gallio).

Stoicismul a fost (și este) destul de critic la adresa hedonismului, curent pe care consumerismul anilor pe care îi trăim și rețelele sociale l-au dus rapid într-o extremă ce pare a fi greu de recuperat – fapt semnalat și de către psihiatrii și psihologii din ultimele decenii (vezi 📚 «A avea sau a fi» de Erich Fromm), cu tot trendul ascendent al curentului stoic.

În acest articol am ales să public câteva citate despre fericire, bogatie si placere, citate pe care le-am subliniat cu highlighter-ul în dialogul dintre Seneca și Novatus, fratele lui, din Despre viață fericită (De vita beata). Obișnuiesc să subliniez cu highlighter-ul în toate cărțile pe care le citesc, pentru momentele în care le recitesc, iar Seneca este, din acest punct de vedere foarte generos. 🙂

Here it goes. 🙂

Despre viața fericită (De vita beata)

Câtă vreme rătăcim la întâmplare, fără să urmăm o călăuză, ci doar freamătul și strigătele de tot felul ale celor care ne cheamă în diverse direcții, viața ni se va irosi în diverse direcții, viața ni se va irosi între drumuri rătăcite și se va scurta, oricât ne-am strădui, din răsputeri, zi și noapte.

Când drumul duce în sens contrar, graba este cea care provoacă îndepărtarea.

Când mă gândesc la câte am spus, îi invidiez pe cei muți.

Odată ce a fost îndepărtat tot ce ne ațâță și ne provoacă teamă, urmează pacea neîntreruptă, libertatea.

Este fericit omul care nu cunoaște un bine mai mare decât acela pe care și-l poate oferi singur.

L-aș putea numi fericit pe omul care se ține departe atât de dorință, cât și de teamă, prin darul rațiunii, fiindcă și pietrele sunt lipsite de teamă și tristețe și nu mai puțin dobitoacele; totuși, nimeni nu le-ar putea numi pe acestea fericite, pentru că sunt lipsite de înelegerea fericirii.

Fericit este cel împăcat cu condiția sa și cel care iubește ceea ce are.

Plăcerea tinde către punctul în care încetează și, de când începe, ea are reprezentarea sfârșitului.

Virtuțiile se vor afla acolo unde este acord și unitate: dezacordul însoțește viciile.

Faci o greșeală când mă întrebi de ce caut virtutea. […] De ce îmi pomenești păcerea? Eu caut ce este bine pentru om nu pentru pântecele său.

Eu îmbrățișez plăcerea, eu o țin în frâu; tu te bucuri de plăcere, eu mă servesc de ea.

Nu Epicur i-a împins către o viață depravată, ci ei, dedați viciului, își ascund depravarea în sânul filosofiei și aleargă cu toții în direcția în care aud că este elogiată plăcerea și nu iau în considerație cât de sobră și de cumpătată este acea plăcere a lui Epicur, ci se reped în zbor spre un singur nume,căutând un fel de justificare și o acoperire pentru poftele lor.

Ei pierd astfel singurul lucru bine care le mai rămânea în răutatea lor, rușinea păcatului: căci se laudă cu cele de care ar trebui să roșească și se fălesc cu viciul.

Cel care urmărește plăcerea nu își cumpără plăceri ci se vinde pe sine plăcerilor.

«Totuși, ce anume împiedică să se amestece laolaltă virtutea și plăcerea și să se împlinească binele suprem, care să fie în același timp și moral și plăcut?»

Răspunsul este că partea morală nu poate fi decât morală, iar binele suprem nu își va păstra integritatea dacă va vedea în sine ceva diferit de partea sa mai bună

Să nu ne lăsăm tulburați de cele pe care nu stă în puterea noastră să le evităm.

Dacă un om s-a așezat dincolo de dorința de a avea ceva, ce i-ar putea lipsi?

Pretinde de la mine nu să fiu la fel ca cei mai buni, ci mai bun decât cei răi.

Discutați despre viața unuia, despre moartea altuia și, când auziți numele unor bărbați deveniși ari datorită unor merite deosebite, lătrați precum latră cățeii mci când întâlnesc persoane străine; căci este în interesul vostru ca nimeni să nu pară mai bun, de parcă virtutea altuia ar fi un reproș pentru lipsurile voastre.

Înțeleptul nu se socotește nedemn de nici unul dintre darurile sorții: nu iubește bogățiile dar le preferă; nu le primește în suflet, ci în casă.

Dacă băgăția îmi va scăpa printre degete, nu îmi va lua nimic în afară de ea însăși, în timp ce, dacă te va părăsi pe tine, tu vei rămâne împietrit și te vei simți deposedat de tine însuți. În ochii mei, bogăția ocupă un loc oarecare, în ai tăi, locul cel mai important; în fine, bogăția este a mea, în schimb tu îi aparții.

Oriunde se găsește o ființă umană, se găsește și prilej de a face un bine.

În casa bărbatului înțelept bogăția are locul unui sclav, iar în a celui prost, locul unui stăpân.

Vezi și pagina Biblioteca, poate te inspiră și alți autori sau cărți.

Lectură plăcută!

16 citate stoice despre timp din cartea 📚 «Alt timp nu am» (Lucius Annaeus Seneca)

📚 «Alt timp nu am» este o carte pe care am citit-o în noiembrie anul trecut, finalul lui 2021 fiindu-mi destul de prins în filosofie, nu neapărat stoică, cu autori diverși printre care Donald Robertson, Nassim Nicholas Taleb, Marie Robert, Seneca, dar și Shunryu Suzuki, Dominique Loreau, Marie Kondō, ori psihiatrul Ichiro Kishimi, un mare admirator al lui Alfred Adler.

📚 «Alt timp nu am» este publicată de Editura Seneca, are puțin sub 180 de pagini și conține două dialoguri: Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae), un dialog între Seneca și Paulinus – posibil rudă a soției lui Seneca – și Despre viață fericită (De vita beata), un dialog între Seneca și Novatus – Annaeus Novatus fiind fratele lui Seneca (și-a schimbat ulterior numele în Iunius Gallio).

Stilul lui Seneca l-am încadrat între cel pretențios al împăratului Marcus Aurelius și cel pe înțelesul tuturor al sclavului Epictet. Mai am câteva cărți din opera lui Seneca în bibliotecă, necitite; filosofia stoică pare să prindă un trend ascendent anii aceștia, vorbind, în mare, despre a trăi prezentul (a fi), a ne concentra pe ce pute schimba și a privi moartea ca pe un episod normal al vieții.

În acest articol am ales să public câteva citate despre timp, citate pe care le-am subliniat cu highlighter-ul în dialogul dintre Seneca și Paulinus din Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae). Obișnuiesc să fac asta în toate cărțile pe care le citesc, pentru momentele în care le recitesc :), iar Seneca este, din acest punct de vedere, destul de generos pentru deceniile acestea digitale.

Am să revin cu un alt articol cu citate despre fericire, bogăție și plăcere (asta a sunat de parcă aș fi vreo ghicitoare și dau în cărți de bani și fericire :D), apropo și de critica stoică la stilul de viață hedonist și confuzia des întâlnită în zilele noastre dintre fericire și plăcere.

Despre scurtimea vieții (De brevitate vitae)

Nu este puțin timpul pe care îl avem, ci mult cel pe care l-am pierdut.

Nu primim o viață scurtă, ci ne-o facem scurtă, nu îi ducem lipsa, ci suntem risipitori.

Când își păzesc averile, oamenii sunt foarte zgârciți, totuși, când vine vorba de cheltuirea timpului lor, singurul caz în care avariția este de lăudat, devin risipitori.

Trăiți de parcă v-ar fi dat să trăiți veșnic, niciodată nu ne trece prin minte fragilitatea noastră.

Fiecare își zorește viața și se chinuiește din cauză că tânjește după lucruri viitoare și e dezgustat de prezent.

Nimic nu-l preocupă mai puțin pe omul ocupat decât cum să trăiască.

Nimeni nu pune preț pe timp; se folosesc de el cu atâta larghețe, de parcă ar fi gratuit. În schimb, uită-te la ei când cad bolnavi, dacă pericolul morții se apropie tot mai mult, cum ating genunchii doctorilor!

Nimeni nu își va da anii înapoi, nimeni nu te va aduce pe tine la tine. Viața va înainta așa cum a început, nu se va întoarce și nu se va opri pe loc; nu va scoate niciun zgomot, nu îți va atrage atenția asupra iuțelii sale.

Cea mai mare pierdere de timp este amânarea; le răpește prezentul, promițându-le ceva în viitor.

Viața se împarte în trei etape: cea care a fost, cea care este, cea care va fi. Dintre ele, prezentul este scurt, viitorul îndoielnic, iar trecutul sigur.

Timpul prezent este foarte scurt, atât de scurt încât unora li se pare că nu este deloc.

Cine nu este mai preocupat de cum îi stă părul decât de propria-i sănătate? Cine nu preferă să fie mai bine coafat decât om cinstit?

Nu duc o viață tihnită cei ale căror plăceri le dau mult de lucru.

Spunem că nu a stat în puterea noastră să ne alegem părinții, care le sunt dați oamenilor la întâmplare; totuși, putem fi fiii oricui ne dorim. Există familii formate din cele mai nobile minți. Alege-o pe cea în care vrei să fii adoptat; nu vei dobândi doar numele lor, ci și bunurile lor, care nu trebuie păstrate cu meschinărie, nici nu rea-voință.

Cei care uită trecutul, neglijează prezentul și se tem de viitor au o viață foarte scurtă și foarte agitată; când au ajuns deja la clipa de pe urmă, nefericiții înțeleg într-un târziu că au fost atât de multă vreme ocupați nefăcând nimic.

Niciodată nu vor lipsi pricinile de neliniște, fie că vin din prosperitate, fie din nenoroc.

Vezi și pagina Biblioteca, poate te inspiră și alți autori sau cărți.

Lectură plăcută!