27.000 de cititori de carte in format digital pe Voxa, in primele 4 luni de la lansare

Există în România persoane care au ca obiectiv să crească obișnuința de consum a românilor când vine vorba de citit cărți în format digital de la 1%, așa cum este în prezent, la 3%. Vorbim despre echipa din spatele aplicației de audio-books și e-books Voxa, compania comunicând un prim raport de activitate, după primele 4 luni de la lansarea care a avut loc pe 8 noiembrie 2021.

Ne încălzim cu cifrele din sectorul corporate, care, în prezent, deține 10% din business-ul Voxa, obiectivul până la finalul anului fiind ca acesta să ajungă la 30% din business. Sunt deja peste 20 de companii care și-au arătat deja interesul pentru Voxa și au integrat în ultimele patru luni Voxa în lista beneficiilor oferite angajaților, printre acestea aflându-se Autonom, Stefanini sau OTP Bank.

În alte cifre, pe lângă cele 20 de companii, Voxa raportează deja peste 27.000 de utilizatori, 15.000 de audio-books și e-books, și 35 de edituri partenere. Pentru 2022, echipa estimează o cifră de afaceri de 700.000 de euro și își propune ca target până la finalul anului în curs să atingă un portofoliu de 100.000 de cărți, iar numărul editurilor partenere să sară de 80.

Cei interesați pot accesa voxa.ro pentru detalii.

Cum sa (nu) te indragostesti de filosofie(?) 📚 «Decarteaza indoielile cu Descartes» – Marie Robert

Pe Marie Robert am descoperit-o în septembrie anul trecut, când am citit «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filosof». Am descoperit o profesoară de litere și filosofie (n. 1985) care aplică învățături filosofice în a explica problemele acestui deceniu, probleme de care ne lovim în fiecare zi.

În «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filosof», Marie Robert oferă 12 răspunsuri la 12 situații de criză contemporană, explicate de 12 filosofi capabili să ne liniștească și să ne ajute să eliminăm elementul dramatic / momentele de drama queen din viețile noastre.

«Decarteaza indoielile cu Descartes» urmează aproximativ același tipar, iar line-up-ul este la fel de impresionant, format din filosofi precum Rousseau, Montaigne, Descartes, Foucault, Sartre, Voltaire, Ricoeur, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Paul Valery, Jean Baudrillard și Simome Weil, fiecare având câte o problemă, respectiv un capitol dedicat.

Temele abordate sunt educația și copiii, grija de sine, îndoiala, libertatea, rușinea, toleranța, identitatea, feminismul, natura și sensibilitatea, (re)conectarea la realitate / hiperrealitatea în era ecranelor smart, ori curajul. Îmi place mult stilul, însă și faptul că fiecare capitol se încheie cu un rezumat pe buleturi ca la corporație, un citat și o recomandare de carte.

Am să redau aici finalul capitolului despre libertate.

Cartea antiteză: A supraveghea și a pedepsi

Apărută în 1975, scrierea lui Michel Foucault ambiționează să evoce nașterea închisorii în secolul al XVIII-lea, epocă pe care o prezintă ca pe un punct de cotitură în schimbarea modurilor puterii. Dincolo de erudiția istorică, această carte abordează principiile societății disciplinare în care, după părerea sa, trăim cu toții.

Răspunsul filosofului

  • A arăta cuiva că e tot timpul supravegheat e o formă de a-l priva de libertate și de a-i răpi intimitatea. O modalitate de a-l fragiliza.
  • O relație de putere este când atribui unei persoane capacitatea de a ne fixa reguli și obligații. O considerăm superioară, deci acceptam să ne domine.
  • A nu te supune nu inseamnă să rătăcești drumul drept, ci a refuza să crezi că cineva își poate exercita puterea asupra ta. Înseamnă să-ți afirmi libertatea.

Un citat de luat acasă

«E urât să meriți o pedeapsă, dar atât de neglorios să pedepsești.» – Michael Foucault, 1975

«Decarteaza indoielile cu Descartes» a fost una dintre cărțile pe care le-am inclus în articolul 📚 25 autori si 35 de carti pe care le-am citit in 2021 publicat în primele zile ale lui 2022. Are 158 de pagini, a fost publicată în 2019 atât în franceză, cât și în limba română de către Baroque Books & Arts (am mai povestit pe aici: cărți plăcute la atingere, fontul potrivit pentru a fi ușor de citit, d-astea).

🛒  O poți cumpăra de aici:

📚 «Decartează îndoielile cu Descartes» – Marie Roberts | 🛒

O recomand împreună cu:

📚 «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filozof» – Marie Robert | 🛒
📚 «Ce este dragostea, Socrate?» – Nora Kreft | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

Goodreads, ca sursa de motivatie pentru citit, ori pentru a descoperi carti noi

Goodreads este o rețea socială pentru cei cărora le plac cărțile, rețea în care m-am înscris pe la jumătatea anului trecut, la recomandarea unui fost coleg care dorea să urmărească mai ușor cărțile pe care le citesc și recomandările mele. Este disponibilă pe Android și iOS, dar o puteți accesa și pe desktop / laptop, din browser. Cum te poate ajuta Goodreads?

  1. poți descoperi cărți noi din domeniile care te interesează. și ai două opțiuni. fiecare utilizator poate crea rafturi, acestea având, de obicei, denumiri pe categorii. exemple? marketing, self-help, psihologie, filosofie, business etc. dai astfel peste alte cărți din același domeniu. altfel, este de ajuns să adaugi o carte pe care ai citit-o, iar apoi să urmărești coloana din dreapta, secțiunea Genuri (vezi, de exemplu Seth Godin – Toți suntem ciudați)
  2. poți descoperi alte cărți de la autori preferați. comunitatea adaugă cărți zilnic, atât ediții în altă limbă decât cea originală, sau diferite reeditări. Goodreads știe să le grupeze, chiar dacă au ISBN-uri diferite; știu asta pentru că mă fac vinovat de adăugarea unui număr de 6-7, publicate în ultimii ani. iar fiecare autor are pagină dedicată, cu toată bibliografia (ex. Erich Fromm)
  3. poți afla detalii despre cărțile pe care vrei să le cumperi. înainte de a cumpăra o carte poți intra pe aplicație pentru a vedea părerile altora despre cartea respectivă. pentru autorii care-mi plac deja nu mai intru pe Goodreads, însă intru pentru aproape toți autorii pe care nu-i cunosc, mai puțin psihiatri. sunt slabe șanse să nimerești o carte proastă scrisă de un psihiatru. 🙂
  4. te poate motiva. sunt multe persoane care citesc, și citesc enorm. majoritatea beletristică, dar e un procent foarte ofertant și pentru non-ficțiune. pe lângă treaba super-motivațională, Goodreads are și secțiuni precum My year in books și Reading Challange – sunt aproape 3M utilizatori care și-au setat un număr de cărți pentru 2021 chiar din prima săptămână

Spor la citit!

Dominatia Digi24.ro si concluzii la finalul unui an fara mari variatii | decembrie 2021

Am terminat in dimineata asta o carte super interesantă despre presă și efectele negative (și pozitive) asupra noastră, dar și despre soluții pentru ca aceasta să poată deveni obiectivă, nu preponderent negativă, ceea ce ne transformă emoțional, dar ajungem într-un final să acceptăm destul de ușor. Se numește «Ești ceea ce citești», este scrisă de Jodie Jackson și am să revin cu o recenzie imediat ce termin și «Arta de a trăi fără știri» de Rolf Dobelli.

În alte știri, SATI, departamentul de internet al BRAT, a publicat zilele trecute cifrele de audiență pentru siteurile audiate. Înainte de a le vedea, vă anunț că acest demers de a urmări traficul principalelor siteuri din România (demers care la mine este un obicei de peste 10 ani pe care l-am cultivat încă de pe vremea când lucram în ProTV) se va încheia aici. Mi-a rămas mic, ca să mă exprim plastic :), dar ideea este că simt nevoia de altfel de analize ale presei locale.

Singura variație notabilă din ultima lună a lui 2021 a fost ieșirea din top 10 cele mai vizitate site-uri din România a siteului cancan.ro care a respirat aerul rarefiat al topului în doar două luni ale lui 2021. Locul i-a fost ocupat de către antena3.ro, cu 3 apariții în acest top de-a lungul anului care a trecut. Altfel, stirileprotv.ro și capital.ro au făcut schimb de pozitii (capital.ro având 5 prezențe din 12), iar hotnews.ro a picat pe ultimul loc, odată cu intrarea în top a antena3.ro.

Câteva idei personale:

  • digi24.ro domină site-urile de știri, iar cu 13.6M vizitatori unici în octombrie 2021 marchează un record absolut de trafic al site-urilor de știri (și nu numai) locale. Din diferite motive ce țin de echipă și strategie, putem afirma că sunt slabe șanse în 2022 pentru competiție să-l detroneze.
  • același lucuri sunt valabile, cu mici variațiuni, și pentru libertatea.ro, sau playtech.ro, motivele fiind aceleași: echipă și strategie. Avantaje mai au și partenerii site-urilor amintite mai sus, deoarece metoda cross-promovării încă funcționează.
  • ProTV și Antenele (și Realitatea) devin din ce în ce în ce mai șterse în peisaj. Evident, strategie și echipă. S-a ajuns aici deoarece o parte din oameni au migrat în timp la alte trusturi, iar alții au dispărut din peisajul media online, alegând proiecte personale, ori publicitatea. Ori ambele.
  • nu există momentan (deși sunt încercări), iar nici timpurile nu sunt optimiste în acest sens, pentru noi apariții în presa online. Motivul este transformarea jurnalismului de calitate în jurnalism de rentabilitate, care, de multe ori, poate fi mai degrabă politic decât comercial.
  • accentul și presiunea sunt prezente mai mult pe cifre și volum decât pe adevăr și informare. Avem astfel de-a face cu o schimbare radicală a scopului presei (nu de ieri de azi, totuși). Vorbim însă de etică într-o industrie în care primează spectaculul negativ și nu informația riguros construită.

Iată, mai jos, și datele de trafic pentru întreg anul 2021 ale pricipalelor site-uri din România din punct de vedere al traficului. Cu excepția Olx, absolut toate sunt site-uri de știri. Iar noi, publicul, nu suntem altceva decât ceea ce citim, lucru ușor observabil în comportametul nostru și discuțiile pe care le avem în cadrul rețelelor sociale. Vezi Facebook, de exemplu.

Decembrie 2021: 8 carti doar, caci cel mai probabil asa este cand ai Netflix :)

Grea Decembrie. Am trecut prin puține cărți, dar bune, multe filme, unele bune, unele mai puțin bune. Prin urmare cometa mea nu s-a numit Dibiasky, ci Vikings, Blacklist, The Last Kingdom și câteva filme, printre care, evident, și Don’t look up. Credeam că nu mai am răbdare să mă uit singur la filme, însă aparent este vorba doar de antrenament. Și câteva cărți în minus, evident.

Am văzut chiar și «Don’t look up», un film semi-amuzant ale cărui comparații cu Greenland, de exemplu, m-au făcut să cred că m-am uitat la alt film și nu la un film făcut de americani pentru americani a cărui morală tind să cred (sper!) că o cunoaștem (înțelegem) cu toții. După care ne facem un selfie regulamentar. Atitudinea este totul, nu spunea Keller asta?! 🙂

Am citit într-un final «Toți suntem ciudați» a lui Seth Godin. Îmi propusesem de ceva vreme bună să o fac, doar că la fel de bine-mi propusesem să nu mai cumpăr cărți și am eșuat lamentabil. Îmi place cum scrie Godin, pare de multe ori mai mult filosofie decât marketing, dar recunosc că am folosit Toți suntem ciudați să decantez alte cărți de filosofie cu care mi-am început luna.

În decembrie m-am întos la scrierile stoice. L-am continuat pe Seneca și mi-am dat seama că mai am de citit câteva cărți de la el, dar l-am citit și pe Robertson, la câteva luni distanță după achiziționarea cărții. Îmi place să citesc și să înțeleg informația direct de la sursă, iar ulterior să o văd prin filtrele altora, însă Robertson mi s-a părut o alegere super bună.

Vi le recomand pe toate trei, Seneca fiind până acum unul dintre filosofii stoici preferați. După Epictet. 🙂 Iar «Stoicismul si arta de a trai fericit» de Donald Robertson este o carte foarte bună, conținând printre explicații ale stoicismului și multe exerciții practice, filosofia fiind o unealtă destul de bună pentru a ne cunoaște / forma, iar stoicismul o filosofie destul de sănătoasă.

«Mintea Zen, mintea începătorului» de Shunryu Suzuki a fost o descoperire interesantă. O primă incursiune (personală) serioasă în budism și meditație, și mă bucur că l-am nimerit pe Shunryu Suzuki (un fel de Seneca al budismului), deși filosofia budistă are ceva ce mă intrigă. N-aș putea spune exact ce, dar cred că am timp în 2022 să descopăr. 🙂

«Când pielea ta e în joc» de Nassim Nicholas Taleb este o carte extraordinară. Taleb se aseamănă într-un fel cu Mark Manson, însă este cu mult mai edudit și mai profund. Diferențele dintre cei doi sunt mari, însă am simțit aceeași nevoie de a spune lucruilor pe nume, de a transmite informațiile direct, chiar dacă ar putea supăra. Taleb și Bregman sunt unele dintre recomandările mele pentru 2021.

«Decartează îndoielile cu Descartes» de Marie Roberts este iarăși o carte pe care o recomand. De fapt, o recomand pe autoare (remember «Kant nu mai gasesti solutii, cheama un filosof»?). Tipa este profesoară de litere și filosofie, iar cărțile ei sunt de-a dreptul savuroase, invocând diverși filosofi și filosofiile lor pentru a explica evenimente ce ni se pot întâmpla în viața de zi cu zi.

Marie Roberts te face să te îndrăgostești efectiv de filosofie și face echipă bună cu Nora Kreft (remember «Ce este dragostea, Socrate?»?) în bibliotecă. Datorită acestui lucru, ambele sunt, de asemenea, printre autoarele mele preferate. Le recomand cu ambele mâini.

Iată și lista completă a cărților pe care le-am citit în Decembrie.

Filosofie

  • «Când pielea ta e în joc» – Nassim Nicholas Taleb | 🛒
  • «Stoicismul si arta de a trai fericit» – Donald Robertson | 🛒
  • «Mintea Zen, mintea începătorului» – Shunryu Suzuki | 🛒
  • «Decartează îndoielile cu Descartes» – Marie Roberts | 🛒
  • «M-ai întrebat de ce» – Seneca | 🛒
  • «Liniște, vă rog» – Seneca | 🛒
  • «De tot rahatul» – Harry G. Frankfurt | 🛒

Marketing

Vă recomand și pagina proiectului Biblioteca, poate vă simțiți inspirați. 🙂

Lectură plăcută!

Decembrie 2021: Am vandut 56 de tablete reMarkable 2 in valoare de 27.832 euro

Închei aici acest studiu de caz început în primăvară. Long story short, la începutul anului mi-am cumpărat o tabletă reMarkable 2, pentru a înlocui agendele. Este o tabletă a cărei singură aplicație este aceea de a scrie pe ea, neștiind nimic altceva să facă. Se conectează la WiFi pentru updates și pentru a putea transfera fișierele pe telefon sau laptop, iar, mai nou, pe Google Drive.

Prin luna aprilie am primit un email de la reMarkable cu un program de afiliere care oferă 40€ reducere la achiziționarea unei tablete reMarkable 2 prin acest link (distribuibil către prieteni). În plus, mie îmi reveneau tot 40€ pentru fiecare vânzare, cu nota că totalul comisioanelor nu putea depăși totalul banilor pe care i-am plătit pe tabletă, plus accesorii.

Un deal bun pe care eu l-am investit în mine. În totalitate. 😉

Așa cum veți putea vedea și în recapitularea de mai jos, din mai și până în noiembrie s-au vândut 106 tablete. Calculând la un coș de 497€ ce include tableta reMarkable 2, cea mai ieftină husă, cel mai ieftin pen, dar și reducerea de 40€, asta înseamna că încasările reMarkable au fost de 52.682€. Minim, deoarece din octombrie a intrat în vigoare și planul Connect.

Luna decembrie a întrecut octombrie plus noiembrie. Vorbim despre 56 de tablete, ceea ce ar însemna 37.832€. Dacă facem un total pentru întregul an 2021, costin.ro a vândut 162 de tablete reMarkable 2, adică 90.514€ încasări pentru cei de la reMarkable, în condițiile în care blogul de față are o medie de doar 200-250 de uv / zi. Rareori depășește 300 uv.

Recapitulare:

Total 2021: 162 tablete / 90.514€

Acest studiu de caz este un exemplu bun pentru industria de influencer marketing, blogging și nișe. Evident, iar acest lucru este lesne de înțeles, nu ar fi avut același succes o campanie similară la un produs Coca-Cola, de exemplu, oricât de nișat ar fi fost. Funcționează pentru produse scumpe, de o calitate mult peste medie, a căror aplicabilitate nu aparține maselor.

Cele 162 de persoane de mai sus și cu mine facem parte dintr-un procent de 2.5% de innovators, segment aflat la începutul curbei lui Moore, așa cum o explica Seth Godin în «Vaca mov». Suntem acel gen de persoane care cumpăram un produs chiar dacă acesta nu a fost validat pentru mase (ex. reclamă la TV) și poate avea și bug-uri. Putem închide ochii.

Împreună cu următorul segment de early adopters, innovators definesc ceea ce se numește early market. Este o zonă în care eforturile financiare ale companiilor pentru a convinge consumatorul sunt mult mai mici, deoarece informațiile despre produse se distribuie din om în om, de către oameni care au puterea de a influența într-o bună măsură restul curbei.

Iar acest segment de 2.5% îl regăsim și în cartea «Toti suntem ciudati» scrisă de același Seth Godin, dacă tot suntem la început de an și îmi permiteți două recomandări de cărți. 🙂 Iar acum că am terminat și mica lecție de markerting, însă am și profitat de ocazie pentru a recomanda două cărți pe care le-am citit în 2021 și care mi-au plăcut, iată, mai jos, și confirmările comenzilor din decembrie.

Am să mai revin cu un articol similar peste câteva luni, însă, cum spuneam și la început, this story ends now. Să avem un an din seria Best Of. La mulți ani!

📚 O lume a ciudatilor, sau despre absurditatea unui produs cu care te stergi la fund | «Toti suntem ciudati» – Seth Godin

În urmă cu mai bine de 10 ani rămăsesem blocat în fața rafturilor cu hartie igienică din Kauflandul de pe Barbu Văcărescu. Mă intriga faptul că nu erau atâtea fructe diferite, la nici 20m distanță, pe câte sortimente de hartie igienică erau expuse pe fiecare parte a celor două rafturi lungi de peste 10m și care aveau de două ori înălțimea mea.

Un strat, două straturi, trei straturi. Diferite tipuri de culori, de la alb, la cele mai ciudate rozuri pe care doar o femeie le poate diferenția. Texturi diferite! Tex-turi! Cu pătrățele, cerculețe, ori diferite forme pentru a căror creație Amsterdam are pregătite diferite tipuri de trufe. Desene! Uite, de sezon! Mirosuri, frățiwhere! Lavandă, căpșuni și câte și mai câte.

Scuzați-mi franceza, dar dacă ne dăm doi pași înapoi, vorbim despre un produs pe care-l folosim pentru a ne șterge la fund. Cât de absurdă poate fi abundența asta? Sunt genul de produse care pot veni cu un copy de genul “$h*t on me” fără să afecteze niciun atribut de brand pentru că… e adevărat. O știm cu toții, chiar dacă nu o verbalizăm.

Un om normal are două opțiuni. (1) Se hlizește la raft, încercând totuși să ia treaba în serios pentru a putea alege din abundența de variante care îi acoperă, la propriu, orizontul către alte produse, ori (2) rămâne în freeze și se întreabă dacă nu care cumva omenirea asta a luat-o total razna, după care alege impulsiv între Zewa (TV) și the ordinary variant (ieftin).

Explicația o cunoaștem, majoritatea o numește diversificare, dar este disecată pe larg de către Seth Godin în «Toti suntem ciudati», o carte publicată de Baroque Books & Arts în 2017, la doi ani distanță de când a apărut în limba engleză. Sunt 3 capitole împrăștiate pe 112 pagini scrise în stilul inconfundabil al lui Seth Godin: povești scurte, de parcă citești un blog.

Iar hârtia igienică este genul de produs ofertant pentru comunicarea către ciudați. Sau pentru mase  a căror ciudățenie o cauți, chiar dacă puterea de a alege este destul de limitată. Ați văzut cu toții reclama la hârtia igienică 🔗  Elfi Cocean, nu? Judecând după reacțiile din bulă, cu toții știm de hartia igienică care invocă naționalismul: Elfi Cocean, șterge-te românește.

Atât brandul cât și agenția pot dormi liniștiți acum. Elfi, Effie, potayto, potahto. 🙂 Dar până și dacii liberi pot respira liniștiți. Ne-am recâștigat (puterea de a ne șterge românește) gaura fundului, putem face de-acum spirale la Babele în jurul Sfinxului până leșinăm.

Cu siguranță sunt câțiva cârcotați care vor spune (și pe bună dreptate!): – Elfi Cocean nu are nimic de pierdut, e o hârtie igienică, ce atâta dezbatere pe tema asta? Ok. Să derulăm timpul înapoi și să alegem un brand mult mai mare, care ar fi avut, conform discuțiilor din bulă ce au urmat campaniei din primăvară: Old Spice, cu Selly / Andrei Șelaru.

După cum spune și Seth Godin în «Toți suntem ciudați», pentru a-i targeta pe aceștia (ciudații), marketerii trebuie să aibă și puțin curaj related to the budget, deoarece am trăit multă vreme cu prezumția masei încât inerția poate fi destul de mare, pe măsura presupunerii că totul trebuie să fie raportat la normal, apoi extins către mase.

Dacă insistați să oferiți totul pentru toți, veți eșua. Singura alternativă este să oferiți ceva important unui grup restrâns de oameni.

Și cum faceți asta? Dezamăgind niște indivizi normali, doar ușor atașați, care, la drept vorbind, pot probabil să trăiască perfect și fără voi.

Iar Old Spice asta a oferit. Ceva important (statut) unui grup restrâns de oameni (misfits) dezamăgind o normalitate care, cel mai probabil, consumă alte branduri. În plus, mi se pare că și canalul a fost super bine ales. Nu ar fi avut aceeași vizibilitate pe Youtube, ori Instagram, Facebook fiind perfect pentru normalii nemulțumiți.

Specialiștii în marketing pot fi iertați pentru nostalgia lor. Masa nu mai reprezintă un element predictibil și măsurabil de a angaja publicul. De acum înainte, succesul pe piața de masă va fi excepția, lebăda neagră.

Masa a murit. Sosesc ciudații.

«Toti suntem ciudati» e o carte interesantă, o recomand împreună cu Vaca mov și Triburi, două cărți scrise de către același autor pe care le-am citit astă vară.

🛒  O poți cumpăra de aici:

📚 «Toți suntem ciudați» – Seth Godin | 🛒

Ți-o recomand împreună cu :
📚 «Vaca mov» – Seth Godin | 🛒
📚 «Triburi» – Seth Godin | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

capital.ro si cacan.ro urca in top 10 cele mai vizitate siteuri auditate din Romania | noiembrie 2021

ziare.com și mediafax.ro sunt cele două site-uri care, în noiembrie 2021, au ieșit din top 10 cele mai vizitate site-uri din România auditate de SATI – departamentul de internet al BRAT, Biroul Român de Audit Transmedia -, top în care, în octombrie 2021, au ocupat ultimele două poziții.

Le-au luat locul capital.ro și cancan.ro, primul după o pauza de 7 luni, urcând direct pe poziția #7 a topului, cel de-al doilea aflându-se la a doua încercare, urcând pe ultima poziție. Iată mai jos și datele celor mai vizitate site-uri din Romania în 2021.

Arhiva o găsiți pe tagul top 10 SATI.

📚 Despre filosofia minimalismului: «Micul infinit» si «Arta de a pune lucrurile la locul lor» de Dominique Loreau

După ce am citit «Bucuria de a trai cu mai puțin» de Joshua Becker si «Magia ordinii» de Marie Kondo, două cărți foarte populare despre minimalism (aplicat), cineva mi-a recomandat “Adio, lucruri” de Fumio Sasaki, un tip care trăiește Tokyo, într-o garsoniera de 20 de metri pătrați, mobilată cu un birou, o saltea pliantă și o cutie de lemn.

Am profitat însă de Black Friday și am cumpărat «Micul infinit» și «Arta de a pune lucrurile la locul lor» scrise de Dominique Loreau de la Baroque. O prietenă își făcea de cap pe site-ul lor și mi-a trimis un screenshot cu ce adăugase în coș. Glume de varan de bibliotecă. 🙂  Și nu m-a lăsat inima să o las să treacă singură prin acest moment greu din viața ei.

Eseistă de origine franceză ajunsă în japonia în anii ’70, Dominique Loreau a devenit celebră în 2005 când, observând oboseala celor din jurul ei și dezordinea din viața acestora a scris Arta simplității, o carte sugerează cititorului să-și simplifice viața pentru a o îmbogăți. Nu s-a oprit aici și a mai scris încă 12 cărți, până în 2019.

«Micul infinit»

«Cea mai mare comoară este să poți să fii fericit cu puțin.
Pentru că puținul nu îți va lipsi niciodată.»
Seneca

«Micul infinit» a fost publicată la Paris în 2012, iar ediția în limba română în 2015, de Baroque. Este structurată în 15 capitole desfășurate în 180 de pagini ce conțin scurte povești, sfaturi și citate ușor de parcurs și de înțeles de către oricine. Iar dacă mi s-ar permite o comparație, aș spune că «Micul infinit» este acest iPhone al cărților despre minimalism.

Prin urmare, iată paradoxul micului infinit:

«Nimic peste măsură, iară un ideal pe care cu toții nu-l propunem și nu-l respectăm niciodată»
La Fontaine

Ei bine, da, așa evoluează lumea: să trăiești cu puțin era odinioară o virtute, în timp ce astăzi este un vis al celor bogați. Un fel de diamant care, șlefuit mereu și mereu, își dezvăluie treptat puritatea, strălucirea și raritatea. O reducere care duce la eleganță, la înțelepciune.

Plăcută de la atingere (multe cărți de la Baroque sunt totuși așa) până la citit (deși scris mărunt, fontul și spațierea par ideale), și cu un conținut la fel de plăcut și interesant, ușor de digerat și plin de sfaturi despre cum să-ți simplifici viața, «Micul infinit» este acel gen de carte pe care nu vrei să o lași din mână până nu o termini.

Cei cu adevărat bogați călătoresc la clasa economic

«să trăiești ca un sărac și să gândești ca un bogat»
Andy Warhol (lider al artei pop din ’60)

Cei cu adevărat bogați, care cunosc valoarea banului, nu se înjosesc să facă paradă. Preferă să călătorească la clasa “economic” și să le ofere prietenilor, în momente deosebite, un vin nobil. Pe care îl vor ține minte multă vreme. Banii ar trebui să servească pentru educație, călătorii, experiențe de viață și cât mai puțin posibil pentru acumularea de bunuri materiale.

După cum cred că ne-am dat cu toții seama, «Micul infinit» nu se rezumă neapărat doar la minimalism per se. Merge, prin natura citatelor, ori a poveștilor diverse, și către filosofie, o filosofie de viață conștientă, vie, ce tangentează stoicismul și budismul prin valorile ei simple și simplu comunicate, care ne lasă spațiu nouă, celor de lână noi, dar și ideilor și acțiunilor noastre.

Adevăratele conversații au cam dispărut. Astăzi, în cea mai mare parte a timpului, nu facem altfeceva decât să ne spunem părerea, care, de altfel, nu interesează pe nimeni. Iar liniștea ne sperie tot mai mult și, ca să o alungăm, suntem gata să vorbim fără încetare.

Cât  mai puține cuvinte, cu cât mai multă chibzuință rostite, iară subtilitatea micului infinit; încercați să prețuiți liniștea și să vă găsiți un refugiu spiritual, departe de ignoranță și întristare – spune filosofia zen. Doar astfel vă veți regăsi.

«Arta de a pune lucrurile la locul lor»

Doar făcând ordine ajungi să conștientizezi cum trăiești în realitate. Astfel, înveți să faci diferența între a părea (de exemplu, să ai o locuință ordonată, ca să nu mori de rușine când îți vin musafirii) și a te simți bine.

«Arta de a pune lucrurile la locul lor» a fost publicată tot la Paris, doi ani mai târziu, în 2014, fiind publicată în România de Baroque odată cu «Micul infinit», în 2015. Îmbrățișează aceeași filosofie despre care am vobit mai sus, însă merge puțin și către aplicabilitatea ei în viața noastră de zi cu zi. Nu e doar poezie. 🙂

Cu puțin peste 150 de pagini, cartea ne prezintă filosofia minimalismului în patru capitole – 1. Teoria aranjării, 2. Trierea, 3. Mobilier pentru aranjare, 4. Legea mișcării și legea proximității și 5. Tatonări, ajustări și familie -, folosind diferite povești și citate, dar și tehnici și sfaturi personale ale autoarei.

Pe coperta 4, ca o concluzie finală a cărții, este publicat un citat din Viktor Frankle – «Dacă nu întotdeauna poți să-ți alegi viața, în schimb felul în care o trăiești depinde întotdeauna de tine», care încheie de altfel și prima parte din capitolul 1. Teoria aranjării.

Pentru o aranjare foarte eficientă, care este deopotrivă funcțională și rațională, trebuie să-ți economisești gusturile, timpul și efortul fizic. Pentru asta trebuie să aplici mai multe principii, bazate pe câteva criterii de clasificare:

  • cât de des folosești obiectele respective (criteriul temporal)
  • cât de bine le poți vedea (criteriul vizual)
  • cât de ușor le poți atinge (criteriul tactil)
  • cât de aproape se află de locul unde ai nevoie de ele (legea proximității)
  • unde le poți așeza (mărimea cutiei trebuie să fie potrivită pentru obiectul pe care îl pui în ea)

Nu mai continui pe baza ei deoarece «Micul infinit» și «Arta de a pune lucrurile la locul lor» sunt două cărți pe care vi le recomand la pachet. Ar fi și păcat să nu fie citite una după alta, ambele împărtășind aceeași filosofie, de la modul cum sunt prezentate și structurate informațiile până la abordarea și aplicabilitatea acestora în viață.

Le găsiți pe pagina proiectului Biblioteca alături de cărțile pe care le-am citit în noiembrie 2021, pagină pe care mai puteți găsi și alți autori care v-ar putea inspira în a descoperi și alte lucruri de care este posibil să fiți interesați, prin prisma psihanalizei, filosofiei, ori diverselor mecanisme de dezvoltare personală.

Lectură plăcută!

Noiembrie 2021: Am vandut 37 tablete reMarkable in valoare de 18.400€

Am revenit cu recensământul lunar de tablete reMarkable achiziționate de către consumatori din România prin intermediul blogului de față, mai exact prin intermediul acestui articol. Dar să facem și o recapitulare, pentru o privire de ansamblu:

A fost o lună bună, numărul de vânzări de tablete reMarkable crescând odată cu scăderea numărului de cazuri covid (am scris luna trecută despre asta), dar și sub presiunea sărbătorilor de Crăciun – tabletei îi ia câteva săptămâni pentru a ajunge din fabrica din China.

Calculând la un coș de 497€ ce include tableta reMarkable 2, cea mai ieftină husă, cel mai ieftin pen, dar și reducerea de 40€ prin acest link, încasările celor de la reMarkable au fost de 18.389€. Cu puțin efort (3 tablete), egalam septembrie și octombrie la un loc.

Dacă facem si un total al comenzilor din mai și până acum, acesta ar fi de 106, ceea ce face ca încasările reMarkable să fie de 52.682€. Minim. Mai ales că din octombrie reMarkable are și planuri de operare. Nu e rău deloc pentru un blog care nu depășește 250 de vizitatori unici pe zi. 🙂

Ne mai auzim și la începutul lunii ianuarie pe tema asta.

Iată și un screenshot din mailul meu, cu nota că din ultimele 3 doar o comandă a fost de luna trecută, două fiind de pe 1 decembrie. Așa le-a cuplat Gmail. 🤷🏻‍♂️