N-ar fi prima oara cand as avea posibilitatea sa va povestesc cum am facut 120 de kile sanatoase in Spania. Ma bucur totusi ca am pierdut fotografia care si demonstra acest lucru, imbracat fiind intr-un tricou rosu si mandru purtator al unor falcute asemanatoare cu cele ale Danielei Petrescu (ha, ha, ha).
Si, chiar daca la o numaratoare rapida mi-au iesit la numar vreo 14 tari in care am mancat in ultimii 10 ani, Spania ramane cea mai aproape de papilele mele gustative. Poate si pentru ca nu stiam limba cand am ajuns in Spania, (am locuit vreo 3 ani acolo) si, pana m-am acomodat, am mancat toate nebuniile posibile :-). Poate si pentru ca a inceput sa-mi placa sa mananc toate nebuniile posibile, pe principiul “ceea ce nu ma omoara ma intareste”. :-))
Nu am mai fost de ani buni in Spania, promitandu-mi insa ca o sa ajung anul asta (e o sarbatoare care-mi place foarte tare, odata la 6 ani, in regiunea in care am locuit), insa am gasit de cateva ori modalitati sa fiu aproape de locurile in care am petrecut o buna bucata din viata mea.
Iar acest lucru s-a intamplat si in urma cu 2 seri, cand, impreuna cu Sana, Daniela si Cristi am mancat pentru prima oara o vaca batrana si grasa, la Nada Mas. Ati auzit bine :-), pais vasco fiind singura regiune din lume care IMPORTA efectiv astfel de carne. Da, inteleg, am avut aceeasi reactie.
Drept urmare nu am fost foarte rezervat cand am trecut prin fasolea de Tolosa, ba chiar m-am batut cu Sana pe omleta de bacalau, in speranta de a fi politicos cand carnea de vaca va ajunge pe masa.
Si a ajuns:
Stiti ce a mai ramas din ea? Osul. De restul ne-am ocupat cat ai spune ciuletton, de am crezut ca murim cand a venit si desertul, o superba branza afumata cu dulceata de gutui, pe care v-o recomand, de asemenea, cu ambele maini, pentru ca sunt sigur ca nu aveti cum sa ma injurati :-).
O gasiti printre fotografiile de mai jos (© Cristi)
Que aproveche!
